Nimic nou pe frontul de est

Resita este, cred eu, locul de incercare a actualei guvernari. Dupa cum se va rezolva criza de aici, vom sti ce vrea intr-adevar acest guvern, in ce directie merge. Vrea el reforma, restructurare, integrare in structurile occidentale? Sau vrea pastrarea proprietatii statului, un fel de semicapitalism-semicomunism. Solutii nu prea are din punct de vedere economic. Deocamdata, pentru citiva ani, relatia cu FNI, UE, Banca Mondiala este decisiva. Noi nu sintem in situatia Ungariei, care isi poate permite sa refuze asistenta FMI: Ungaria e o tara credibila financiar, care poate imprumuta masiv de pe pietele libere de capital. Investitiile directe in Ungaria sint cam de cinci ori mai mari decit in Romania. Nu sintem nici in situatia Poloniei, care isi poate permite, datorita ritmului inalt de dezvoltare, sa aiba datorii externe de peste 20 de miliarde de dolari. Ea isi finanteaza de 11 ani progresul cu bani occidentali. Dar are o piata dubla decit cea romaneasca, iar reformele in Polonia au avansat rapid la inceputul anilor ’90. Si Polonia, si Ungaria sint tari stabile. Indiferent cine decide puterea, legile ramin legi, iar jocul pietei nu e tulburat de ingerinte politice. Ceea ce nu e si cazul Romaniei.

Noi depindem de investitiile straine aproape total. Or, cerintele acestor organisme internationale de care avem nevoie sint clare. Ele spun ca mergem prea incet, ca ritmul privatizarilor trebuie mult accelerat. Din pacate, guvernul nu pare sa aiba resurse sa faca acest lucru. El este, ca toate guvernele de pina acum, santajat electoral. Trecerea la economia de piata e un proces dureros si costul lui este platit intii de toate de guvernele care ar lua asemenea masuri. Cum s-a vazut in 2000. La Resita se vede limpede acest lucru acum. Zigzagurile autoritatilor sint spectaculoase. De la sustinerea neconditionata a sindicatelor au trecut la amenintari la adresa sindicatelor. Acuzate de actiuni ilegale. Au asaltat cladirile oficiale, au baricadat drumuri. Lucrurile se stiau de mult, au aparut pe toate ecranele TV. Dar justitia nu functioneaza si totul a fost lasat la voia intimplarii. Abia acum, cind guvernul a promis represalii, se pare ca Parchetul a auzit ceva despre dezordini si ilegalitati.

Adevarul e ca Nastase & Musetescu nu stiu ce sa faca. Cine ar sti in asemenea situatie? Investitorul american nu si-a indeplinit obligatiile. Dar nici guvernul! Sindicatele, simtind pulsul salariatilor, s-au agitat. Salariatii, s-o spunem, sint votanti in cea mai mare parte a actualului partid de guvernamint. Schimbarea politica din toamna a fost asteptata cu entuziasm. Promisiunile PDSR sint acum la fel de asteptate sa fie realizate. Aici e miezul problemei. Parca nu era vorba de somaj, ci de locuri de munca garantate. Dar fara privatizari si investitii straine, fara cresterea somajului, nu va fi nici o restructurare, iar economia va merge din ce in ce mai prost. Tot salariatii, adica electoratul, vor pierde. Chestiunea este nu daca facem sau nu reforma. Reforma e obligatorie. Chestiunea este cine plateste costurile ei. Muncitorii de la Resita nu vor sa le plateasca. Nici cei de la SIDEX Galati, cum se vede in aceste zile. Fiecare arata in ograda celuilalt. Totusi, cineva va plati. Cu cit mai tirziu, cu atit mai scump. Daca nu va fi o plata, economia se va prabusi.

Cineva imi spunea zilele trecute: daca la summit-ul de la Praga Romania intra in NATO, PSD va cistiga alegerile din 2004. Daca nu intram in NATO, atunci puterea o va lua Romania Mare. Aceeasi ecuatie ar putea fi aplicata si privatizarilor. Daca guvernul va reusi sa aplice un program real de reforma, are sanse mari sa cistige alegerile viitoare. Daca nu? E cvasiurgent sa accelereze ritmul. Altfel nu va culege roadele in 2004. Orice aminare ar fi extrem de riscanta. Daca face reforma, inrautatirea situatiei – inevitabila in primii pasi – duce la esec electoral. Daca nu va face reforma, rezultatul va fi tot inrautatirea situatiei. Urmarea: esec electoral. Totul e o chestiune de tempo. Deocamdata, liderii PSD isi imagineaza ca mai au destul timp. Pina in 2004 mai e mult. Nu mai e. Toamna asta se joaca aproape totul. Deznodamintul afacerii Resita ne va spune multe despre perspectivele guvernului Nastase.