Experimentul „Bezna in Giulesti“

Culmea terorismului pe stadioanele din Romania e sa dobori adversarul cu scuipati. Experimentul giulestean arata ca, in conditiile in care esti favorizat si de bezna, scuipatul devine o racheta aer-sol care se orienteaza cu mare precizie dupa injuraturile adversarului. In cadrul organizat al beznei de marti, concursul de, pardon, flegme, de deasupra bancii francezilor, a fost cistigat de lebedele negre ale Giulestiului. Mitocanul de Fernandez, antrenorul oaspetilor, in ciuda faptului ca a fost inarmat cu apa plata de superputere, a fost invins de avalansa lichida, trasa ca din Kalasnikov de oastea lui Mincea. Bezna din Giulesti a scos in evidenta faptul ca nicicind nu putem fi neplacut surprinsi de adversar. Pe timp de lumina, pilcurile din groapa au lucrat civilizat cu seminte. Membrii tero ai celebrei formatii „Gruppo Ferentari“ i-au albit pe francezii de pe banca de rezerva cu coji plasate exact si uniform. Mitocanul de Fernandez, care a iesit cu tulumba de apa de Vichy la tribuna, avea coji de seminte si-n urechi. Recitalul de aruncare a scuipatului din timpul beznei a dovedit buna pregatire efectuata inca din vremea cit nu se strapunsesera cablurile in regie, acolo unde sint buticurile arabesti, iar cartierul nu intrase in camuflaj. Nimeni nu banuieste, Doamne, fereste!, o legatura ascunsa intre arabii din caminele studentesti, unde se vind cele mai ieftine tigari de contrabanda, si semintarii din Giulesti, dar… Dar ceva intim, izvorit din sentimente si vinzare de tigari fara timbru, trebuie sa fie. Ma rog, e treaba organelor. Concursul, revin la fata locului, concursul de seminte a pregatit atent si in detaliu concursul scuipat – trageri de noapte. „Gruppo de Ferentari“ si acolitii din Giulesti au evoluat la scuipatul liber, la icnit si la printre dinti. Avantajul la liber e ca poti sa huiduiesti si imnul adversarilor, daca e stare de necesitate. Experimentul Giulesti a fost o reusita. In jumatatea de ora de bezna totala, francezii au iesit albiti si leoarca. Fernandez a fost un privilegiat. El nu va uita niciodata cintecul patriotic local „Te uiti cum creste iarba-n Giulesti, noaptea pe-nserat“. Pacat ca numitul Fernandez (pina la urma, omul care a provocat dezmatul) nu intelegea romaneste. Aici, in Giulesti, aproape de miezul noptii, a fost verificata popularitatea de care se bucura Legea pentru protectia limbii romane, propusa de dl Pruteanu. „Inc-o vorba sa-ti mai spun“ a fost adaptata specific, potrivit culorii escadrilei „Gruppo de Ferentari“, pe timp de intuneric, la „Inco flegma sati mai pun“.

Ce e de retinut din „testul Fernandez“ nu e ca Rapidul a fost batut mai rau ca pe teren, la masa verde, ci faptul ca, in sfirsit, s-a aflat in intreaga Europa ca nu numai Fernandez a fost scuipat pe merit si ca el n-a constituit o premiera. Scuipat pe indelete a fost si Cornel Dinu. Bine, dar Dinu nu-i Fernandez. Plin de scuipati de toate marimile (iertati-ma, si mie mi-e greata), procurorul a raspuns rafinat, pe masura lecturilor individuale: „Pe Giulesti se petrec lucruri impardonabile!“ Vedeti, o data in plus, ca Fernandez a fost un mitocan. Desi ii era si lui la indemina cuvintul impardonabil. Pinalti declara ca, atunci cind vine cu Ceahlaul in Giulesti, isi pune o pelerina din plastic, asa cum sint husele de la Nufarul. Pinalti a raspuns sec, cum ii sint portul si vorba: „E problema Giulestiului. De scuipati au parte toti cei care trec pe acolo“.

Cel care a reusit sa dea o explicatie terorismului pe timp de noapte din Giulesti a fost intelectualul Zotta, vicepresedintele Rapidului, translatorul de franceza al clubului. Intrebat daca incidentele de marti seara au fost o palma pentru fotbalul romanesc, Zotta a raspuns: „Se mai intimpla astfel de lucruri. O palma a fost si faptul ca Boeing-ul acela a intrat in Gemenii din New York“. Profund ca un scuipat de la tribuna 0.