Secera vintu’ salbatic

Titlul poate vi se pare bizar. El apartine unui film de succes care a rulat la noi, cu multi ani in urma. Era o clasica poveste de dragoste, cu obisnuitul triunghi conjugal. O „telenovela“, dar beneficiind de mari actori, de o montare deosebita si de imagini pline de poezie.

Zilele acestea am citit prin ziare scenariul unei telenovele autohtone, tot cu vintu’; vintu’ nostru nu e salbatic, dar a secerat citeva mii de feneisti.

Telenovela autohtona se va desfasura pe durata a 123,52 episoade. Primul episod se numeste „Preludiu“, al doilea – „Pregatiri de divort“; celelalte se numesc cam tot in halul asta. In esenta, telenovela are trei personaje: el, ea si dinsul. „El“ este om de afaceri, distins, grizonat, dar lipsind des de acasa pe motive de afaceri.

„Ea“, desi are citeva vile si masini de lux, precum si o armata de subrete, menahere, maseuze etc., se simte neglijata si neinteleasa.

Apare „dinsul“, evident salariat la el; o intelege. O intelege chiar de mai multe ori si apoi zilnic.

El afla, dar e nobil, grizonat si ocupat.

Ea este atit de Angelica, incit dinsul vrea s-o ia de linga el; chiar numai cu rochia de pe ea, dar si cu jumatate din conturile de la banca. (Urmeaza din partea spectatorilor lacrimi pentru dezinvoltura dinsului: „e un scump“, spun toti).

Ea face un gest de mare noblete financiara: va ceda citeva sute de miliarde copiilor doamnei Vlas.

(Din nou lacrimi, plinsete printre spectatori: ii ramin atit de putini bani; doar cit bugetul pentru invatamint pe anul in curs!)

Nu va mai povestesc continuarea, ca sa nu va stric bucuria de a va imagina dumneavoastra urmarea.

…Aceasta tulburatoare poveste de dragoste… de bani nu putea sa nu-mi trezeasca ginduri.

Cite vinturi nu bat prin aceasta saraca tara bogata! Daca macar o adiere s-ar abate pe la vreo casa de pensii, cite pensii oare nu s-ar putea usor ajusta? Si cite scoli nu s-ar putea repara!

Fara indoiala, intr-o economie de piata, fiecare are dreptul sa se imbogateasca; daca are inteligenta necesara si gaseste oportunitatile necesare s-o faca legal si cinstit, s-o faca. Si reusita multora dovedeste ca lucrul acesta e posibil.

Dar atunci, de ce nu gasim conducatorii aceia inteligenti si onesti, care, imbogatindu-se ei, sa imbogateasca si tara.

Oameni bogati in tara bogata, nu oameni bogati in tara saraca!

La noi insa, ocolind cu dibacie vilele si palatele, secera salbatic un vint de saracie.