Revenirea la luciditate

Vorbind la Forumul presei romane de pretutindeni, premierul Adrian Nastase a tinut sa se refere si la criza relatiilor dintre Bucuresti si Chisinau: „Cred ca este de datoria noastra in primul rind sa nu cadem in capcanele pe care ni le intind cei care, la Chisinau, prin oameni de genul lui Morei, doresc sa ne prinda intr-un razboi de uzura al declaratiilor“. Cu nici o saptamina in urma, tinarul si ambitiosul nostru om politic anunta, in termeni tari, o redefinire a raporturilor dintre Romania si Republica Moldova, sugerind ca scandalul de la Strasbourg e doar picatura care a umplut paharul. Prin raportare la batosenia anterioara, flexibilitatea de acum lasa sa se ghiceasca o revenire a domnului premier la ginduri mai bune fata de autoritatile comuniste de peste Prut. Numai boul e consecvent, zice o invatatura de capatii a politicienilor de la noi si de oriunde. Din acest punct de vedere, schimbarea la fata a lui Adrian Nastase nu trebuie sanctionata. Interesul national cerea o asemenea trezire la luciditate dupa o perioada dominata de hachite intr-un domeniu – cel al politicii externe – care cere, mai mult decit altele, prioritatea inteligentei tinute la gheata. Ca in numeroase momente de comportament al noii administratii, modificarea de substanta din atitudinea premierului fata de declaratiile lui Ion Morei cere o explicatie. Am putea-o gasi, pipaind prin misterele personalitatii individuale, intr-o realitate banala prin omenescul ei: domnului prim-ministru i-a trecut. Eliberat prin declaratiile razboinice trimise peste Prut cu prastia mediatica, Domnia sa a revenit la calmul sau fizic. N-avem cum exclude dintre cauzele posibile nici influenta batrinului si inteleptului Ion Iliescu. Domnul presedinte a fost inaintea primului ministru in schimbarea de atitudine fata de cazul Morei. La acelasi conclav al presei romane de pretutindeni, Ion Iliescu a declarat ca „nu putem sacrifica relatiile cu Republica Moldova printr-o guvernare dominata de sechele ideologice“. Produs logic al intelepciunii date de viata, asemenea parere il va fi influentat in bine pe tinarul si ambitiosul sef al guvernului.

Asadar, Adrian Nastase s-a trezit la realitate dupa un timp de betie a tifnei. In toata perioada de succesiune a declaratiilor razboinice fata de Chisinau, nu s-a gasit o voce, o singura voce pe scena noastra politica in stare sa-i spuna premierului ceea ce Domnia sa a descoperit singur: ca tensiunea dintre Bucuresti si Chisinau serveste fortelor romanofobe din Republica Moldova. Pe colegii sai de putere ii intelegem. Sint atit de speriati de supararile sefului, incit nu numai ca nu-l mustra cind greseste, dar, mai mult, il aplauda. A fost de ajuns o incruntare a lui Adrian Nastase ca toate autoritatile, intr-o unanimitate de turma, sa anunte ca-si contramandeaza calatoriile oficiale peste Prut. Ce ne facem insa cu politicienii din opozitie? Exceptie poate face Corneliu Vadim Tudor, suparat pe neastimparul junelui premier. Nici un cap al opozitiei n-a atras atentia puterii asupra primejdiei implicate in belicosenia fata de Chisinau. Moliciunea in aceasta chestiune exprima mai intii slabiciunea de fond a opozitiei in exercitarea functiei sale de factor critic al societatii. Nu e mai putin adevarat insa ca ea da seama si de incapacitatea opozitiei de a avea un punct de vedere propriu, original in planul politicii externe a Romaniei.

Repetind propagaliceste vestile grele aruncate peste Prut de catre putere, opozitia ne-a dovedit ca e singura vinovata de transformarea PSD in partid unic.