Sevraj si antrax

Trebuia sa inceapa razboiul din Afganistan, razboiul impotriva terorismului, pentru a ne aduce aminte ca avem si noi, la propriu, drogatii nostri. Am reactionat cu totii, opinia publica, autoritatile, presa, ca si cind n-ar fi existat pina atunci. Ca si cind ne fusesera parasutati peste noapte, iar noi, societatea pura, inocenta, ne-am luat cu miinile de cap, strigind in gura mare: „Vai, ce e cu astia pe aici?!“. Nu, doamnelor si domnilor, n-au fost parasutati de nimeni, sint drogatii nostri, crescuti si drogati aici. Ani de zile nu i-am vazut sau ne-am facut ca nu-i vedem si astazi, dintr-o data, sintem oripilati. Si statul roman, dar si noi sintem uneori atit de ipocriti, incit reusim sa ne surprindem de fiecare data neplacut. Macar de-am avea sinceritatea sa spunem cu voce tare ca nu ne intereseaza drogatii Romaniei, ca nu e treaba noastra si ca-si pot injecta heroina pina crapa. Ce simplu ar fi! Dar copiii nostri traiesc, invata aici si ar trebui sa ne fie teama. Ar trebui sa realizam ca ignoranta in aceasta problema poate costa mai mult decit ne putem inchipui. Din pacate, in nenorocitul stil romanesc, dupa ce drogatii nostri s-au aflat vreme de citeva zile in atentia tuturor, acum nu mai intereseaza pe nimeni. Ca si cind problema lor ar fi fost rezolvata. Nu, dimpotriva! Numarul celor care au intrat in sevraj a crescut si mai mult, incredibil chiar, problema s-a complicat si mai tare, fiind imposibil, practic, de rezolvat acum, dintr-o data. Drogatii intrati in sevraj stau cu sutele pe holurile spitalelor, cersind asistenta medicala. Si legea nu-i poate pedepsi pentru ca acestia, asa, fara droguri, cum sint, declara ca au venit la spital pentru a se lasa, ca nu mai vor sa auda de droguri, ca vor sa inceapa o viata noua s.a.m.d. Numai ca, o data iesiti din spital si deci din sevraj, uita tot ce-au spus acum. Presa ii uita si ea, pardon, i-a uitat deja! Dupa ce doua-trei zile subiectul a fost pe prima pagina si in principalele buletine de stiri, a fost abandonat. Ne-am plictisit de el. Credem ca nu mai intereseaza pe nimeni si trecem la subiectul antrax. Despre antraxul la romani vorbesc. Parca tinem cu tot dinadinsul sa avem si noi macar un caz. Asa, de saminta, sa fie acolo. Sa luam si noi o bucatica din nebunia americana, din psihoza creata acolo, ca n-avem alta treaba. Le rezolvaseram pe toate si ne trebuia un pliculet cu antrax ca sa mai avem ceva de rezolvat. Sa aparem si noi pe prima pagina a ziarelor straine, sa ne facem si noi poze pe la cozi formate pentru testul antrax. Mi-e teama ca, pina nu intram cu totii in sevraj intelectual, sint sanse foarte mici ca tara asta sa se mai faca bine vreodata.