Teroristul jegului radical

In Evenimentul zilei, mosie de presa sterpelita de la altii, Cornel Nistorescu se ocupa de editorialul aparut sub semnatura mea in Gazeta de Sud. Aflind intimplator de asta, deoarece nu obisnuiesc sa citesc behaiturile tipografice ale piritului, fie si din teama ca, spre deosebire de antrax, prostia s-ar putea lua prin simplul contact de lectura, am ramas nitel surprins. Fostul meu discipol, pe care m-am chinuit ani intregi sa-l invat ca nu-i frumos sa-si sufle mucii intre subiect si predicat, e acum un cunoscut om de afaceri. Cine a avut curiozitatea, in aceste zile, sa navigheze pe Internet a putut da peste anunturile insistente ale lui Cornel Nistorescu de oferta spre vinzare a „poieziei“ dedicate de el bombardarii nimicitoare a Afganistanului de catre Statele Unite. Pentru a-si face marfa mai atragatoare si a obtine deci un pret cit mai bun, samsarul dimbovitean isi anunta potentialii cumparatori ca textul e citit de soldatii americani in exercitiul lor fiziologic pe toaleta de campanie. Ne-a surprins nitel – cum spuneam – patania ca Evenimentul zilei s-a ocupat de rindurile noastre dintr-un jurnal pe care unii ar fi tentati sa-l neglijeze ca fiind din provincie. Pentru a scrie despre un text, e musai sa-l citesti. Si nu-i putin lucru ca un om de afaceri precum Cornel Nistorescu, ocupat pina peste cap cu administrarea conturilor din banca si a lantului de vile cu piscina, sa gaseasca timp si pentru a citi pina la capat, fara sa oboseasca si sa lesine de efort, un text iscalit si de altcineva decit de el insusi. Era cit pe-aci sa fim incintati ca un multimiliardar binevoieste a ne lectura, fie si in fuga, intre doua tranzactii, cind ne-am dat seama ca osteneala lui Cornel Nistorescu nu era dezinteresata. Teroristul jegului radical, cum i-a zis un mare poet, a dat curs, prin textul publicat in Evenimentul zilei, meseriei sale de baza, in care s-a exersat cu brio inainte de 1989, pe vremea cind calatorea cu misiune precisa, luni intregi, peste hotarele patriei. E vorba de bine cunoscuta profesie de turnator. In editorialul din Gazeta de Sud imi permiteam sa-l critic pe domnul prim-ministru. Presupunind ca intre mine si proprietarul Gazetei e o relatie ca intre el si patronii nemti – adica intre sluga si stapin -, Cornel Nistorescu ma piraste c-am indraznit sa cirtesc impotriva celui mai puternic om al zilei. Rationamentul acestui Alecu Russo al Americii e simplu. Premierul afla din denuntul in scris c-a fost mustrat in publicatia actionarului. Actionarul e sunat de catre premier si speriat de moarte, cum este el, Cornel Nistorescu, cind primeste un telefon de la stapinii nemti, si imi interzice sa mai public in Gazeta de Sud. Il informez pe turnatorul numarul unu al presei noastre tranzactioniste ca s-a inselat amarnic. Denuntul sau n-a avut nici un efect. Nici nu se putea sa fie altfel. De cind colaborez la Gazeta de Sud, in calitate de „cirtitor de serviciu“, mi-am permis critici si mai dihai la adresa puterii. Nu m-a avertizat nimeni sa ma conformez. Atit proprietarul, cit si conducerea redactiei acorda nu numai mie, dar si tuturor colaboratorilor externi libertate deplina de expresie. Pentru a-si da seama de acest adevar elementar, Cornel Nistorescu trebuia sa fie altfel. Adica un gazetar independent. Sluga la altii, gata sa-si faca penita limba catifelata sau ciomag noduros, dupa cum i se porunceste, Cornel Nistorescu nu poate concepe ca altii isi permit sa scrie ce le trece prin cap. Nu i-ar strica, cred, o cura de dezintoxicare morala.