Salmonella de Botosani si mercur de Drobeta Turnu Severin

Toate pagubele directe si colaterale pricinuite de antrax nu echivaleaza cu nenorocirea de la Botosani, Suceava sau Drobeta Turnu Severin. In citeva zile, pateurile de Botosani au bagat peste trei sute de persoane in spital, iar sarlota care a speriat populatia Sucevei a devenit celebra. Pateul de Botosani sau sarlota de Suceava au impus atentiei generale un nume: Recopan Botosani. Bancurile proaste recomanda pe timp de razboi antraxul, iar pe timp de pace, salmonella. Daca in congresul american ajungea salmonella, negustorul care a provocat-o era de mult in puscarie si neam din neamul lui nu mai deschidea laborator de sarlote la New York. Cind unei masini superbe frina ii lucreaza cu doi milimetri mai sus sau mai jos decit in cartea tehnica, automobilul este retras de pe piata fara nici o discutie. Ziarele nu mai apuca decit sa informeze ca firma si-a retras productia cu micul defect. Nu mai vorbim de medicamente, unde taraboiul este imens. Reincep testarile, se pornesc anchetele si se ajunge in tribunale cu tone de dosare. La noi, doar buimaceala dureaza o saptamina. Amenzi, amenintari si poate actionare in justitie. Un cofetar din Drobeta Turnu Severin vinde prajituri cu mercur. Toata lumea e uluita. Inclusiv patroana. Duci lingurita la gura si numai norocul face ca margelutele sa-ti cada in farfurioara si sa nu le inghiti. Presa se inflameaza, stirea face ocolul tarii, institutiile medicale si Protectia Consumatorului salta in sa si isi arata muschii. Patroana afirma ca e vorba de o mina criminala. Ca a vrut s-o faca unul din concurenta. Este posibil. Oricind, oricine poate sa se razbune pe un negustor pe seama citorva sute de consumatori .Daca vrea, concurenta te aduce la sapa de lemn. Teoretic. Practic, lucrurile se aranjeaza. Oamenii ies din spital, lumea se ia cu altele, presa dibuie alte maghernite in care se vind mici vechi, dar indesati cu usturoi, si, din cind in cind, Protectia Consumatorului mai da o raita. Aici e chestiunea. Inspectorii Protectiei Consumatorului apar prea mult in ziare si la televizor si se simt prea putin in bucatarii si laboratoare. Sint patroni care-si rezolva diferendumurile cu inspectorii protectiei in citeva minute. Unde lucrurile sint mai grave, este chemata presa. Se dau amenzi de citeva milioane, suma ce acopera vinzarea pe citeva ore, rar citeva zile. Rar, autorizatii retrase definitiv sau dosare penale. Incearca sa demolezi o taraba insalubra, care face mici, si-ti sar douazeci de insi in cap, cu familie cu tot. Ca-i ramin copiii pe drumuri. Insi care n-au folost nici macar doua sapunuri pe ultimul an cer si primesc autorizatie pentru gratar. Nu el se ocupa, dar oamenii cu care lucreaza sint la fel de jegosi. Cine le da autorizatie e usor de aflat. De ce le-o da, fara o examinare atenta a personajului, a actelor medicale etc. e lesne de banuit. Cine-i verifica periodic pe vinzatorii de mici, cirnaciori, pateuri, piine s.a.m.d.? Stie cineva ce boli sint ascunse intr-un individ care face pe patiserul pe linga o scoala sau intr-o piata? Cazul de la Botosani, declara un inalt functionar de stat din Protectia Consumatorilor, este cel mai grav din analele OPC. Asa privite lucrurile, pare ca tindem spre Guiness Book. Superlativele de tot felul au darul sa ne lase pe toti cu gura cascata. Numai ca, stind astfel, oricind apare unul care-ti baga pe git mercur sau pateuri cu salmonella. Cind Protectia Consumatorului va functiona ca o industrie de protejare a clientului, adica s-o stie negustorul de jupin, uimirile inspectorilor vor fi mai putine, iar sanatatea publica aparata.