Dracula ca obsesie

Din vara, cand a fost adoptat prin Ordonanta de urgenta, n-am mai auzit vorbindu-se despre proiectul „Dracula Land“, marea obsesie a dlui ministru Agathon. Brusc, el a reintrat in actualitate. Mai multe sute de sighisoreni au lansat un protest in care proiectul e atacat vehement cu doua argumente, unul ecologic, altul religios. „Dracula Land“ – zic protestatarii – ar distruge stejarii seculari de pe un platou din preajma Sighisoarei. Stejari care sunt – sau ar trebui sa fie – aparati de lege. Apoi, evanghelistii din Sighisoara se tem ca „Dracula Land“ va deveni o „fortificatie a satanismului“. Problema a ajuns si in Senat, unde liberalul Herman Fabini s-a opus unui „turism bazat pe comercializarea groazei si a macabrului“. Informat despre acest protest, ministrul turismului si-a aparat obsesia. Nu foarte politicos, caci nu ne mai aflam in campanie electorala (dl ministru a declarat, iritat, ca-l lasa „rece“ obiectiile sighisorenilor), dar hotarat sa nu cedeze. Domnia sa conteaza in continuare pe draculomanie pentru redresarea turismului nostru.

Marturisesc, nu m-am asteptat ca „Dracula Land“ sa-i deranjeze pe sighisoreni. Credeam ca in plan local vor prevala alte interese, intrucat e de presupus o oarecare afluenta de vizitatori, manati de curiozitate spre burgul transilvan, cel putin la inceput. Nu m-a surprins nici reactia dlui ministru. Dl Agathon se lupta de multa vreme cu adversarii proiectului sau. Nimic nu-i poate curma, se pare, pasiunea pentru draculomanie, capatata prin anii (’95?, ’96?) cand a devenit „conte al Ordinului Dracula“.

Ma grabesc sa fac cateva precizari pentru a preveni o obiectie din partea celor care de-abia asteapta sa avem o „Dracula Land“. Nu-mi sunt necunoscute mijloacele folosite de altii pentru a stoarce bani din turism. Homer a fost transformat, in Grecia, in agent pentru firmele de voiaj. Hamlet si castelul de la Elsinor aduc devize Danemarcei. Don Juan si Don Quijote ocupa un loc, deloc neglijabil, banuiesc, in bugetul spaniol. De ce n-am specula si noi, mi-am zis, placerea unora de a auzi povesti de groaza? E adevarat, nu-i acelasi lucru sa-ti faci reclama cu Homer, cu Hamlet sau cu Don Quijote si sa-ti pui pe obraz masca fioroasa a lui Dracula. Parca, altceva e sa comercializezi, cum fac grecii, povestea atrizilor si altceva e sa „vampirizezi“ nevoia de vampiri. Dar cum banii n-au miros si cum maniile, asemenea gusturilor, nu se discuta, pot accepta ca amatorii de senzatii tari si de fantezii negre au dreptul sa-si exercite curiozitatea contra cost.

Problema e alta, cred. Si anume, cum e speculata „moda Dracula“. Intr-un mod inteligent si rezonabil? Sau impinsa in grotesc? Am motive sa ma tem ca se va miza pe grotesc. La un congres international Dracula, pus la cale, cu tam-tam, inainte de ’96, tot de dl Agathon, cu mari sperante turistice, esuate din pacate (a fost asteptata elita mondiala a vampirologiei, dar n-au venit decat niste fani marginali), s-a organizat un bal mascat unde, in cupe, sampania era inlocuita (cel putin, asa am citit prin ziare) cu ceva ce parea sange proaspat. Incit inteleg de ce senatorul Fabini vorbea de „turismul bazat pe comercializarea groazei si macabrului“. Dracula nu e un mit romanesc. Strainii au vrut sa vada in Tepes un vampir. Firesc ar fi, deci, sa speculam cu o anumita detasare ironica interesul pentru vampiri. Or, „Dracula Land“ nu anunta asta.

Ar exista o cale mai buna pentru redresarea turismului nostru. Eliminarea serviciilor proaste, a indolentei si coruptiei, a tot ce descurajeaza strainii sa-si petreaca vacantele la noi. Numai ca pe la Ministerul Turismului, la noi, se crede, probabil, ca problema serviciilor proaste mai poate sa astepte. Urgent e sa ne lipim de obraz o masca facuta de altii.