Da, dar…

La Bruxelles si la Strasbourg au fost difuzate atit de asteptatele analize ale Comisiei Europene privind progresele realizate, timp de un an, in tarile candidate, documentele referitoare la Romania fiind prezentate pe larg in ziarul nostru. Avem oare motive de bucurie sau de intristare? Sint si de unele, si de celelalte.

Bucuria este ca, pentru prima data, in estimarea asupra Romaniei se noteaza progresele datorate unei certe vointe politice de a implementa un curs real de reforme, acele reforme necesare la toate nivelurile care privesc constructia drumului european. Daca guvernul Nastase a inregistrat o victorie politica majora, aceasta este schimbarea de atitudine vizibila a Comisiei Europene, care descopera, practic, in toate domeniile analizate, aparitia unor noi initiative legislative in acord cu normele europene. Victorie politica majora, spuneam, pentru ca starea de acum si progresele inregistrate sint contrapuse in mod formal dezastrului bine cunoscut adus de lipsa de coeziune a coalitiei de guvernare in perioada 1996-2000. In plus, la fel de interesant pe plan politic apare pentru prima oara si o indicatie ca s-ar putea schimba ceva, odata, in ceea ce priveste neindeplinirea de catre tara noastra a criteriilor majore de aderare in domeniul economic, recunoscindu-se ca „s-au indeplinit progrese in construirea unei economii de piata viabile“. Lista pachetelor legislative adoptate de catre parlament sau care sint in proces de adoptare este impresionanta si, pentru fiecare domeniu, este citata cu grija si exhaustiv, in dorinta de a indeplini cu scrupulozitate criteriul obiectivitatii.

Da, dar…din nou, formularile adoptate nu trebuie sa insele pe nimeni pentru ca, dupa remarcile, felicitarile si aprecierile general-politice, urmeaza, punct cu punct, desfasurarea analizei – la fel de obiective – pentru fiecare dintre domenii. Aici apar si problemele, pentru ca de foarte multe ori este pusa in discutie capacitatea administratiei de a transpune in practica bunele intentii mentionate anterior. Incepind, deloc paradoxal, cu domeniul economic, acolo unde „amploarea reformelor pe care trebuie inca sa le realizeze Romania este enorma“. Iar aceasta observatie deschide drumul spre o alta, de data asta cu adevarat dureroasa: in comunicatul de presa al Comisiei Europene (cu titlul sugestiv „Extinderea pe calea cea buna – zece tari doresc sa incheie negocierile in 2002“), se apreciaza ca zece sint tarile candidate care au economii de piata viabile (Cipru, Malta, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia si Slovenia). Despre Bulgaria se spune ca „este aproape de a fi o economie de piata viabila“, Romania nu indeplineste inca nici unul dintre criteriile economice de aderare, dar pentru prima data a facut progrese decisive catre acest obiectiv, Turcia „fiind incapabila sa indeplineasca progrese suplimentare pentru instaurarea unei economii de piata viabile“ (cu toate ca Verheugen a afirmat ieri ca „strategia de preaderare a Turciei incepe sa dea roade“).

Concluzia rapoartelor este clara: toate cele zece tari care prezinta o economie de piata viabila sint susceptibile de a face parte din primul grup care va incheia negocierile in 2002 si vor putea adera in 2004 la Uniunea Europeana. Pentru tarile candidate care nu vor incheia negocierile in 2002 „s-a propus ca, in urmatorul sau document strategic asupra extinderii, Comisia sa puna la punct o «foaie de drum» adusa la zi si, daca se va dovedi necesar, o strategie de preaderare revizuita pentru tarile respective“. „In cazul acelor tari – aprecia la rindul sau Günther Verheugen – Comisia crede ca la anul vor putea fi deschise toate capitolele de negocieri. In documentul sau strategic pentru 2002, Comisia are in vedere o reestimare a calendarului negocierilor aplicabil tarilor respective si, daca este cazul, intarirea strategiei lor de preaderare“.

In aceasta ultima propozitie, rostita la Strasbourg, se ascunde intreaga miza a viitoarei batalii pe care trebuie s-o poarte Romania. Pentru ca, pe de o parte, din motivele neasumarii de catre tara noastra a „calendarului Göteborg“, sintem practic in afara oricarei sanse logice de a intra in primul pluton de tari care se vor alatura UE in 2004. Ce inseamna asta? Poate ca, asa cum se tem unii, „socul aderarii“ va provoca atit de multe probleme, incit UE va mai astepta pentru a decide urmatorul val al aderarii. Acceptind aceasta logica, fraza rostita de Verheugen ar trebui sa ne infioare.

Dar – si aceasta este varianta reala pe care o favorizeaza acum decidentii europeni – „reestimarea calendarului negocierilor“ poate sa fie facuta in sens pozitiv, aceasta insemnind, in mod logic, ca s-ar putea decala, cu minus, chiar si data-tinta de 1 ianuarie 2007 pe care si-a propus-o initial Romania. Totul este ca tara noastra, chiar daca a aratat ca vrea sa schimbe situatia si a reusit in planul vointei politice, sa inceapa sa transmita mesajele coerente care sa demonstreze ca poate sa si implementeze criteriile competitiei economice.

Prin aderarea, poate in bloc, a zece tari candidate in 2004, Europa unita nu va vrea sa creeze nici decalaje si nici animozitati politice, atit in spatiul UE cit si in afara lui. Si, mai presus de toate, nu vrea sa creeze un nou zid despartitor pe continentul nostru, deoarece consecintele ar putea fi incalculabile si, oricum, cumplit de dureroase.

Pentru Romania, acest Raport al Comisiei Europene reprezinta, pentru prima data, o deschidere reala de sanse. Numai ca va fi reala in consecinte daca si Romania va produce fapte. Fapte economice, cu asumarea tuturor costurilor sociale si politice pe care ele, din pacate, le presupun in mod obligatoriu. Doar asa „Da“ va putea sa nu mai fie insotit, intr-o buna zi, si de „dar“…