Noul Ierusalim

Partidul de guvernamint a deschis un front de lupta in planul relatiilor internationale. Zilnic, de pe cimpul de batalie ne vin comunicate solemne, marcind victorii rasunatoare. Premierul Adrian Nastase a fost primit de insusi presedintele Americii. Distinsa sa sotie a avut mareata ocazie de a taifasui despre nepoteii virtuali cu nu mai putin distinsa sotie a lui George W. Bush. Presedintele Ion Iliescu a tinut o cuvintare la un seminar dintr-o capitala europeana. Ministrul de externe a fost felicitat de presedintele nu stiu carui organism continental. PDSR a fost primit pe trei sferturi in Internationala Socialista. A mai ramas un sfert pe dinafara usii intredeschise. Nu-i nimic. Fruntasii partidului sint convinsi ca va fi virita inauntru, fie si prin impingere cu umarul, si aceasta bucata.

Activitatea internationala e un lucru firesc la un partid de guvernamint. Nefiresc la PSD de azi e taraboiul mesterit la Bucuresti pe marginea intimplarilor de la Paris sau Washington. Se lasa impresia ca guvernantii asteapta de la cetatenii simpli admiratii coplesitoare pentru neincetata crestere a prestigiului international al Romaniei. E limpede astfel ca prestatia diplomatica nu se inscrie intr-un comportament normal, ci intr-unul vizind sporul de autoritate a puterii in plan intern. Binecuvintarile occidentale sint vazute ca niste diplome care trebuie sa le provoace romanilor o admiratie netarmurita.

Pentru unii, aceasta folosire a strainatatii in scopuri de politica interna ar putea fi un lucru de mirare. Intre 1996 si 2000, PDSR a facut mare caz de temenelele fostului regim pe la portile mai mult sau mai putin noi ale Occidentului. Aflat in opozitie, actualul partid de guvernamint a denuntat practica patalamalei occidentale drept o atingere adusa demnitatii nationale. Figuratia de orgoliu a sedus electoratul. Din decembrie 1989, romanii, obisnuiti cu imaginea unei tari implicate in marile daravele planetare, au fost surprinsi sa vada larma comisa de guvernele succesive la simplele batai pe umar, venite din partea nu stiu carui functionar international obscur. Ajuns insa la putere, PDSR si-a zvirlit tunica de luptator pentru demnitatea nationala imbracind vesmintele cersetoriei continentale si internationale. Se merge peste hotare nu pentru a fi rezolvate treburile tarii, ci pentru a se veni inapoi cu diplome de merit.

Pe noi nu ne surprinde aceasta schimbare a formatiunii lui Adrian Nastase. Folosirea strainatatii ca datatoare de autoritate in plan extern e o practica mai veche a politicienilor dimboviteni. Intr-un articol publicat in urma cu un secol, „Cabinetul Hagi Tanase“, Caragiale ironizeaza zburdalnica agitatie cu care a fost primit la intoarcerea din strainatate liderul Dim. A. Sturdza. „Colectivistii“, cum li se spunea in epoca liberalilor, il asteapta pe distinsul personaj la gara, se inghesuie sa-i pupe haina sfintita de pulberile cancelariilor occidentale, striga pe la rascruci maretele favoruri de care s-a bucurat seful lor de la simandicoasele fete europene. Aura dobindita de un politician din simpla calatorie pe la Inaltele Curti apusene il face pe Caragiale sa-si reaminteasca de obiceiul plecarii mahalagiilor in hagialic la Ierusalim. Dupa luni de haladuire pe la locurile sfinte, respectivii se intorceau acasa incarcati nu numai cu aschii contrafacute din Crucea Rastignirii, dar si cu o autoritate de nezdruncinat, conferita de simpla raita la Rasarit. A plecat de acasa Tanase si s-a intors ditamai Hagi Tanase! Mahalaua bucuresteana il asculta cu admiratia ceruta de un Om Sfint. Prilej pentru Caragiale sa noteze sarcastic despre prezentul vremii sale: „Frumoase timpuri patriarhale! Multe din obiceiurile voastre s-au pierdut, dar cel putin hagialicul tot a ramas. Decit numai in loc sa-l faca omul spre Rasarit, ca altadata, astazi il face spre Apus, dar asta nu-nsemneaza cumva ca ar fi mai slaba evlavia“.

Ce s-ar putea adauga acestor rinduri iscalite de marele editorialist Caragiale? Ca dupa un intermezzo de 50 de ani in care hagialicurile s-au facut la Rasarit, acum, dupa decembrie 1989, ne-am intors la cele facute spre Apus. Cit despre Cabinetul Hagi H. Tanase, el se regaseste azi, cu brio, in Cabinetul Hagi-Nastase.