Bilant si schimbare de directie

Bilantul primului an de guvernare PSD, cu cabinetul Nastase, este neasteptat de bun. Raportul Parlamentului European este printre cele mai favorabile pina in prezent. La fel Raportul Comisiei Europene, care inventariaza progresele in vederea aderarii la Uniunea Europeana. Exista un acord cu Fondul Monetar International. S-au reluat programele mari si grele de finantare din partea Uniunii Europene ca ISPA, SAPARD si RICOP. S-au eliminat vizele pentru romani in spatiul Schengen. Pe parcursul unui an de guvernare (decembrie 2000-decembrie 2001) nu au fost deloc scandaluri politice sau crize sociale majore, cu exceptia unor mici intepaturi sau manifestatii, dezamorsate repede de factorii de conducere. Ca urmare, credibilitatea premierului si a guvernului, intentia de vot pentru PSD si pentru oamenii sai se mentin la cote ridicate, mai ridicate chiar decit in noiembrie 2000, luna alegerilor.

Poate dura o asemenea situatie? Sigur ca poate. Nu scrie nicaieri ca guvernantii romani sint (toti) mai prosti decit altii si deci trebuie sa piarda suportul public si popularitatea imediat dupa ce s-au instalat in cabinete. Pentru ca am avut asemenea cazuri in trecut, nu inseamna ca aceasta este legea de fier a guvernarii. Legea guvernarii spune ca, daca te ocupi de agenda publicului, atunci rezisti pe scena politica. Paradigma guvernarii nu spune ca intotdeauna, in orice conditii, trebuie sa pierzi increderea publicului.

Guvernul Nastase a demonstrat o enorma capacitate de rezolvare a unora dintre situatiile internationale dificile. Nu toate. Dar cea mai mare parte din nerealizarile pe plan international ale coalitiei CDR-PD-UDMR au fost rezolvate intr-o maniera eficienta. Cu alte cuvinte, guvernul Nastase a decis ca in primul an de guvernare sa asigure o platforma politica internationala favorabila Romaniei. Sau, daca nu a decis constient, cel putin asa au mers lucrurile. Romania nu mai este oaia neagra a politicii Europei. Intr-un an, Romania a iesit de pe lista neagra. Este un progres remarcabil. Este un progres pe planul politicii internationale.

Platforma internationala favorabila Romaniei si cabinetului Nastase poate fi acum valorificata pentru ceea ce este cu adevarat important: politica interna. La intern se cistiga alegerile, nu la extern. La intern se obtine sprijinul pentru continuarea unei politici, nu la extern. De multe ori vii la putere datorita insatisfactiei publicului cu fostii guvernanti, nu datorita calitatilor extraordinare ale programelor tale. Dar ca sa te mentii la putere ai nevoie de sprijinul publicului pentru proiectele si actiunile la intern.

Iar la intern sint foarte multe de facut. Bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat au fost pentru prima data aprobate in termenul constitutional. Ambele sint insa construite dupa un model invechit. Ele prevad uriase deficite. Ceea ce inseamna ca inflatia nu va putea fi domolita anul viitor. Ideea de deficit zero pentru cele doua bugete importante ale Romaniei nici macar nu a fost discutata, desi este singura care ar fi putut sa aduca sistemul monetar al Romaniei la un nivel comparabil cu cele ale celorlalti candidati in cursa pentru aderare europeana. Privatizarea a mers incet, iar in domeniul privatizarii serviciilor publice nu s-a facut mai nimic. Stiu ca exista conditii obiective pentru ritmul lent al privatizarii din anul 2001, dar mai stiu si ca, daca se doreste un ritm mai rapid, se pot gasi solutii. Taxarea fortei de munca a crescut in anul 2001, limitind fondurile pentru investitii. Iar restructurarea administratiei publice centrale si locale este, de asemenea, lasata pe planul al doilea.

Succesele pe planul politicii internationale deschid acum multe de facut pe plan intern. Intr-o anumita masura, guvernul Nastase trebuie acum sa puna cap compas pe intern, dupa ce a avut cap compas Bruxelles, Strasbourg, Washington si Londra. E mai greu sa te lupti cu privatizarea cailor ferate si cu vinzarea companiilor de stat cu pierderi decit sa-i convingi pe americani si europeni ca ai doua miini, doua picioare si intelegi ce ti se spune. Respectiv ca esti un om normal, un popor normal, o societate normala. Acum trebuie sa demonstrezi ca esti normal si competitiv. Se poate. Numai sa vrei.