Disparitia opozitiei

Masivitatea PSD, multitudinea informatiilor despre activitatea guvernamentala si prezenta rahitica a opozitiei in mass-media si viata politica i-au determinat pe mai multi comentatori sa afirme ca opozitia a disparut in Romania. Unii merg chiar si mai departe si afirma ca aceasta disparitie deschide poarta instalarii unui sistem cvasiautoritar in Romania, anulind astfel sansele tarii de a se integra in Uniunea Europeana. In acelasi cor al falseturilor cinta si cei care afirma ca mass-media sint complet aservite puterii, care le manipuleaza fie prin inteligenta diabolica a d-lui Vasile Dincu, ministrul informatiilor publice, fie prin fire subterane legate de neplata datoriilor catre bugetul statului ale companiilor din mijloacele de comunicare in masa.

Paragraful de mai sus poate fi analizat ca o proba a ceea ce inseamna incompetenta analitica. Democratica sau nu, opozitia nu a disparut, ci detine aproape 45 % din locurile din parlament. Respectiv PRM, PNL si PD. Deputatii si senatorii opozitiei voteaza de obicei impotriva legilor propuse de guvern, dar nu au nici o sansa pentru ca PSD este aliat cu PUR si UDMR, impreuna detin majoritatea si fac sa treaca prin ambele camere orice fel de text doresc. Exact acelasi lucru s-a intimplat si in 1997 – primul an dupa alegerile din noiembrie 1996. CDR impreuna cu UDMR si PD detineau majoritatea si votau tot ce le venea de la guvern. Executivul de atunci nu functiona cum trebuia, iar legile asteptate si promise in campania electorala nu veneau. Dar aceasta era cu totul alta problema. In decembrie 2001, PSD are peste 55% intentie de vot, dar in iulie 1997 nu avea decit 15%, cu alte cuvinte era mai mic decit este astazi PRM. Iar in vremea aceea nimeni nu vorbea de disparitia opozitiei.

Ca PNL, PRM si PD nu apar in mass-media, aceasta este intr-adevar corect. Monitorizarile arata ca oamenii acestor partide sint cvasiabsenti din mass-media. Dar aceasta se intimpla nu pentru ca mass-media au datorii la stat si sint manipulate de guvern. Ci pentru simplul motiv ca producatorii de evenimente politice sint cu deosebire guvernul, parlamentul, presedintele. Ei dau legi si hotariri, ei au intilniri oficiale, ei deschid sau inchid evenimente. Mass-media reproduc stiri, iar daca stirile sint produse cu prioritate de anumite surse, acele surse sint mai prezente in mass-media. Este o lege statistica. De altfel, prezenta in mass-media a aparatului parlamentar, guvernamental si prezidential este si o forma a tragerii la raspundere a acestui aparat. Daca presedintele unei tari dispare pur si simplu din mass-media, asa cum a disparut Emil Constantinescu intre 17 iulie 2000 si noiembrie 2000, acesta nu este deloc un semn bun. Presedintele respectiv, iesit de sub reflectorul presei, poate face tot felul de lucruri, fie pozitive, fie negative, dar oricum dincolo de puterea de control a mass-media. Daca esti la putere, esti in mass-media. Iar prezenta in mass-media poate avea efecte pozitive pentru tine sau efecte negative. Numai actele guvernarii decid modalitatea de prezentare.

Ca presa scrisa si electronica are datorii la stat, aceasta este, de asemenea, corect. De fapt, numai 8% din companiile de stat si private din Romania nu au avut debite la stat la sfirsitul semestrului intii al acestui an. Aceasta inseamna ca toti ceilalti 92% dintre manageri, patroni, contabili-sefi, directori, administratori, inclusiv cei din mass-media sint hoti, banditi, evazionisti fiscali? Nu prea se poate sustine o asemenea teorie. Singurul lucru pe care poti sa-l spui cind vezi asemenea cifre este ca taxele din Romania sint dincolo de limita de suportabilitate a companiilor. Daca dintr-o suta, 92 nu sint capabili sa le plateasca inseamna ca teoria cu hotii de patroni si de manageri care isi cumpara Mercedesuri, vile in Spania si costume Armani nu este prea adevarata. De fapt, la o sindrofie de saptamina trecuta, la care participau si privati, si functionari de stat, cei care aveau ceasurile, masinile si costumele cele mai scumpe erau cei din aparatul de stat. Privatii erau imbracati ingrijit, dar nu luxos. Ei stiu ca a doua zi dimineata trebuie iar sa se gindeasca daca isi platesc taxele sau isi platesc salariatii.

Intr-adevar, mass-media romanesti vorbesc mult despre guvern si vorbesc de bine. In general. Si aceasta pentru ca guvernul are sprijin public. Patronul unei televiziuni stie ca publicul aproba guvernarea PSD pina in prezent. Atunci cauta sa nu violenteze excesiv gustul public. Dar ginditi-va ce se va (sau ce s-ar) intimpla daca sondajele ar arata ca PSD a ajuns de la 58% la 28%. Va mai amintiti de luna martie 1998 sau de luna decembrie 1999? Toate mass-media interne si externe au facut front comun impotriva guvernului in acele zile. Cu alte cuvinte, sprijinul mass-media dureaza cit te sustine publicul. Cind publicul te lasa, te lasa si mass-media. Nu mass-media fac opinia, ci opinia publica orienteaza mass-media. Poate inteleg aceasta relatie si unii analisti cu studiile facute la distanta. La distanta de biblioteca.