Iarna-i grea, zapada mare, semne proaste anul are

Atmosfera sfinta in care se termina orice an a determinat de data aceasta o adevarata minune: cei doi conducatori ai nostri au avut o revelatie in care li s-a dezvaluit ca in Romania exista coruptie si ca aceasta a contaminat si zona politicului. Zguduitoare dezvaluire, despre care noi, oamenii de rind, nu aveam habar; atit de zguduitoare, incit autoritatile au ramas paralizate si incapabile sa reactioneze.

De-abia dupa Anul Nou, unele reactii timide s-au facut simtite.

Astfel, s-au marit preturile si impozitele; lucru necesar, ca altfel, dupa atitea spolieri, coruptii ar fi ramas fara obiectul muncii. Si cum poti dovedi ca un hot e hot daca nu-l prinzi furind?

Presedintia a decis retrimiterea in cimpul muncii a unor corupti fruntasi care au executat un ciclu de reciclare si perfectionare in puscarii. E adevarat, sint cam putini, dar oricind e loc de mai mult.

Simulind reforma, dar aminind-o in aceeasi maniera criminala ca si guvernele precedente, actuala putere a decis disponibilizarea a 10.000 de angajati. Totusi, obiectiv vorbind, nu poti sa nu fii de acord cu necesitatea unor astfel de masuri, chiar daca ele sint dureroase. Insa, intreprinderile in care se aplica trebuie alese cu grija, incit sa nu fie afectate interesele parlamentarilor, mai ales ale celor care reprezinta actuala putere.

Totusi, s-au marit pensiile; si inca in mod substantial. Astfel, la o pensie de un milion se adauga 70.000 de lei. Ceea ce reprezinta totusi costul a jumatate de kilogram de muschiulet. In fine, pensionarul cu 1.100.000 pe luna a scapat de griji caci intretinerea la un apartament cu doua camere costa numai 1.200.000 de lei.

Daca raportam numarul de pensionari la populatia totala a tarii, ne dam seama ca genocidul nazist sau stalinist a fost floare la ureche fata de politica subtila si eficace de eliminare a parintilor si bunicilor nostri.

Noi n-am vrut sa ne vindem tara, ca sa aiba ai nostri de unde fura; si acum se vede ca am avut dreptate. Caci conditiile care ni se pun sint aproape imposibil de indeplinit. Ni se cere sa muncim si sa stirpim coruptia. Acum, cu munca o scoatem la capat, caci nu trebuie neaparat sa muncim, ci sa raportam. Si cu coruptia o scoatem la capat, inseuleanuam radioul, presa si televiziunea, si lumea va afla de stirpirea coruptiei la noi.

Dar un lucru nu-l vom putea realiza: acela de a renunta la zaibar. Caci reglementarile europene sint stricte in privinta vitei si vinului, acceptind numai cultura vitei nobile.

Astfel, olteanul va pierde cel mai vechi si statornic prieten de la Burebista incoace, ba chiar si mai dinainte.

Bine, fratilor, in Europa ne-ati vrut, dar cu zaibarul ce-ati avut?