Anul de rascruce

Guvernul se vede din primele zile ale anului confruntat cu multe provocari. Una peste alta, anul 2002 este decisiv pentru cabinetul Nastase. Daca pina acum reforma a fost parcata, in asteptare, de acum incolo va fi mult mai greu. Exportul va scadea in urmatoarele luni. Recesiunea economica din Occident va inchide multe piete pentru produsele noastre. Cresterea din ultimii doi ani a fost tractata de locomotiva exporturilor. Cum poate economia romaneasca sa creasca intr-un mediu aflat in recesiune? Ma intreb cu ce va mai fi sustinuta cresterea economica in aceste conditii. Cele cinci procente angajate fata de FMI, si prin buget, par tot mai mult iluzorii. Cum Romania depinde de FMI, de Banca Mondiala, de ajutorul UE, e de vazut daca guvernul va putea sa treaca la reformele cerute de acestea. Este un sprijin conditionat de accelerarea privatizarilor, de eradicarea coruptiei, de reforma administratiei si justitiei. In 2001, stabilitatea a fost obtinuta prin aminarea masurilor de reforma, care cerea sacrificii din partea populatiei. Prioritatile guvernului au fost de politica externa si imagine. In finalul anului, sindicatele au denuntat pactul social si nu stim ce va fi acum. Ele sint foarte rezervate fata de indeplinirea acordului stand-by cu FMI. Pe de alta parte, accelerarea privatizarilor va provoca tensiuni sociale. Ca si cresterea de preturi din acest inceput de an, expresie, de asemenea, a raminerilor in urma. Economia romaneasca seamana azi prea mult cu cea din 1989. 70% ramine in miinile statului. Chestiunea daca Romania va mai avea acces la alte transe din acordul stand-by cu FMI se pune acut, avind in vedere ca exista o ezitare serioasa de a sparge nuca tare a marilor intreprinderi industriale, a regiilor autonome, a monopolurilor. Teama de proteste sociale este reala. Cabinetul Nastase trebuie sa danseze pe un covor din cioburi de sticla si sa reuseasca tot ceea ce celelalte guverne nu au reusit in toti acesti 12 ani.

O alta dimensiune a acestui an, 2002, este criza de timp.

Calendarul este extrem de strins. Summit-ul de la Praga este numai virful unui aisberg. Ramine chestiunea deschiderii altor dosare in negocierea cu UE. Romania, spre deosebire de Bulgaria (12) si Ungaria (22), a incheiat numai 8. La Laeken au fost puse pe lista zece tari, dar Romania si Bulgaria mai asteapta pentru o data pierduta undeva in viitor. Este un bilant departe de a fi pozitiv pentru stadiul reformelor din Romania. Acordurile cu FMI si Banca Mondiala impun alte restrictii. O agenda economica incarcata, asa s-ar caracteriza anul 2002. Cabinetul Nastase trebuie sa iasa din expectativa in acest plan si sa se miste energic si profesional intr-un teren minat. Va reusi sa faca reforme fara sa scada in popularitate? Sindicatele vor sta linistite? Sint citeva intrebari. Exista o miza politica evidenta. Nastase a cistigat-o in anul trecut. Va risca el sa scada in sondaje de dragul privatizarilor? Da, pentru ca nu are incotro. O aminare a restructurarii economiei va duce mai repede decit ne-am astepta la declin, la colaps. Exemplul Argentinei e aproape. Caderea economiei argentiniene a fost cauzata de aminarea schimbarilor structurale. Multi analisti au observat acest lucru. Ma intreb daca nu ar trebui sa observe si politicienii. Faptul ca la Bucuresti s-au pierdut citeva trenuri este, practic, acelasi lucru. Miza politica tine de soarta PSD-ului si, mai ales, a premierului Nastase. Sfirsitul de an a gasit acest binom in top. Sondajele au inregistrat un 60% pentru PSD, iar Nastase se afla in pozitia nr. 1 la lideri. Nu e rau pentru un an de guvernare. Dar trebuie sa ne amintim ca in 1997, in aceeasi pozitie se aflau si Emil Constantinescu, Victor Ciorbea si CDR. Ba se plasau mai bine, pe la 70%. Am avut si o opozitie slabita, aproape inexistenta, chiar daca spre sfirsitul anului a dat semne de reactivare. Mass-media au mers in acest siaj, fiind retinute in a critica guvernul.

Toate aceste date se vor modifica semnificativ in 2002. PSD si cabinetul sau, dirijat autoritar de Adrian Nastase, abia acum se vor infrunta cu mizele reale. Inca un an ratat pentru reforma e de neconceput. E in joc nu numai credibilitatea Romaniei, care joaca ultima sa carte. E vorba si despre gradul de suportabilitate al populatiei. Cam pe aici trece firul rosu al delicatei operatii in care guvernul se lanseaza inca din primele zile ale lunii ianuarie 2002.