Blatul cu fasole si cartofi

Cine a urmarit cazul SOV intelege ca el nu tine de politie, Parchet, tribunal, ci de „Apele Romane“. De departamentul „Prietenii Deltei“. De societatea Salvamar, filiala fluviala Delta. Daca am observat corect, mai toate drumurile intimplatoare ale marimilor noastre duceau in Delta. Acolo li se stricau salupele. De aici, prilej de bucurie, Vintu ii salva si faptul era stropit din belsug. Cu apa Deltei. Acum, Vintu e ba la Londra, ba la Predeal. Probabil ca se vor inregistra numeroase caderi pe pirtii, ruperi de picioare si salvari in extremis practicate de salvamarul-salvamontul national SOV. Cine n-ajunge acolo face coada la cercetari penale. Asta, in ceea ce priveste saracia aia de banca de scont, care, iata, numai paguba aduce.

Cit priveste saracia astalalta, a omului de rind, salvarea unuia sau a altuia functioneaza potrivit imaginatiei si mijloacelor saracimii-sarace. Saracimea aflata in sondaje intre pragul „dezastru“ si „respiratia gura la gura“. In sensul celor zise, constatam ca patrimoniul de mincare accesibil acestui procent de saraci se subtiaza de la zi la zi, data fiind vigilenta autoritatilor in domeniu. Vamesii au descoperit ca la Botosani se facea trafic cu fasole. Fasole chioara, fasole cu dum-dum, fasole ostaseasca, fasolea aceea fara vitamine, dar plina de energie. Moldovenii de dincolo de Podul de flori de peste Prut o aduceau la noi, pentru ca la noi e foame. Luau din Botosani cartofi, la schimb, si-i treceau fara viza dincolo, pentru ca la ei e foame. Foamea de-o parte si de alta a Podului de flori se invirteste, ca mai mereu in istorie, intre lipsa de cartofi si lipsa de fasole. Si, de obicei, Dumnezeu le aranja pe toate in asa fel incit sa nu le lipseasca lor fasolea, cind pe aici prisoseau cartofii. Podul despre care vorbeam devenise un fel de pod al blatului fasolei si cartofilor. Pina cind au intervenit vamesii si au pus lucrurile la punct. Noi sa ne balonam cu cartofi, ei cu fasole.

Tot pe-aproape, in vreme ce SOV isi punea problema daca sa-si maseze stresul la Londra sau la Predeal, dupa emisiunea in care el a vorbit televizorului (si nu lui Tuca-show), daca ati remarcat, adresindu-se natiunii ca omul politic in campania electorala, ei bine, cam prin acelasi timp, s-a aflat ca prostituatele din Piatra Neamt si Focsani, ceea ce va sa zica orasul natal al lui SOV, luau la bataie clientii care nu scapau cascavalul din cioc la glasurile lor de sirene cu foame la gura. „Ciocu’ mic si banii jos – ca pin’ sa moara mama, moare ma-ta, daca nu te dezbraci, aici, in piata, te fac“ – se unduiau ele. Cazul in speta zice ca patru parasute s-au tinut dupa unul doar, doar se lasa fraierul violat. L-au alergat, l-au prins si fara nici o prestatie i-au luat 280 de mii de lei. Si alergat, si cu banii luati. „Te-n c… laif sau laiv…“, ar fi spus una in vreme ce numara banetul. Banuim ca era vorba de „life“ sau „live“. In sfirsit, pe meleaguri ardelene, in patria oaselor si bancilor tricolore, citiva studenti clujeni, ca sa-si astimpere foamea, pescuiau gaini. Camin, etajul unu, o sfoara cu un cirlig si o momeala. Gaina care se plimba ca proasta printre intelectuali punea si ea ciocul si, trasa ca lebada vieneza la mal, ajungea in oala studentimii… Facem ce facem si ajungem tot la pescuit, la undita, la momeala si parca vezi dupa blocuri (dupa blocuri sintem noi) un SOV cu salupa plutind dupa gainile ratacite. A naibii metafora…