De ce s-a enervat Adrian Nastase?

La aparitia pe micile ecrane ale computerelor a Raportului Armagedon II, premierul Adrian Nastase a declarat ca nu ia in seama anonimele. Cazul parea inchis. Cu o singura exceptie, jurnalele n-au reprodus amplul text continind informatii despre Adrian Nastase si familia sa intr-un amestec bine dozat de fals si adevarat. Membrii fara carnet ai clubului Fan Nastase prea l-au menajat pe domnul prim-ministru, folosind un pretext cusut cu ata alba, totusi, cita vreme afirmatiile din Raport aveau un caracter senzational: nu publicam material anonim! La clasarea de moment a dosarului a contribuit decisiv si reactia lui Adrian Nastase. Indreptatind ipostaza de om inteligent, talentat in plan politic, Domnia sa a trimis Raportul acolo unde ii era locul: la lada cu vechituri a Internetului. Se dovedea inca o data eficienta atitudinii superioare, de stapinire a nervilor, dar, mai ales, de bagatelizare, perfect compatibila cu lumea dimboviteana, unde nu se ia nimic in serios si unde, asadar, se apreciaza bascalia.

Citeva zile mai tirziu, atitudinea premierului se releva complet schimbata. La intilnirea cu jurnalistii de dupa Delegatia Permanenta a PSD s-a prezentat un om nervos, asteptind intrebarile ca pe o provocare, reactionind disproportionat la intrebarile fie ele si tendentioase ale unor jurnalisti. Disparusera total notele care facusera pina atunci din Adrian Nastase politicianul cu cea mai buna prestatie publica. Reactia premierului a contrazis toate asteptarile.

In cazul Iane si Ciuvica, politia si Parchetul General au procedat mai rau decit Pristanda, amaritul politai din „Scrisoarea pierduta“. Retinerea lui Ovidiu Cristian Iane si anchetarea lui Mugur Ciuvica n-au avut notele unei intimplari din 1950, cum s-au scremut sa prezinte miorlaielile intelectualilor de Calea Victoriei. Comportamentul organelor de ancheta a trimis mai degraba la Caragiale decit la Stalin, prin lipsa de subtilitate, prin precipitarea bezmetica, prosteasca. Daca n-am cunoaste cazul, am fi tentati sa credem ca s-a exagerat atit de tare in primitivism ca sa le dea lesinatilor din jurul lui Emil Constantinescu posibilitatea de a se infatisa drept martiri. Admitind ca Iane trebuia arestat, iar Ciuvica invitat la politie, e greu de crezut ca niste oameni din conducerea politiei si a Parchetului, cu o indelungata experienta a cioflingariei politicianiste de la noi, nu si-au dat seama ca nedesavirsitii de la GDS tocmai o astfel de actiune asteptau pentru a da glas smiorcaielilor despre resurectia stalinismului, despre dictatura. Om modern, european in toata puterea cuvintului, cu ambitii de a face din PDSR un PSD subtil, manierat, Adrian Nastase nu putea fi decit furios pe gesturile de Mos Teaca ale politiei si Parchetului. Gesturile loveau nu numai imaginea de modernitate a celor doua institutii, dar si pe cea de politician a lui Adrian Nastase, fiindca ele pareau comandate chiar de la Palatul Victoria. Ce-ar fi facut, in alte imprejurari, Adrian Nastase? Ar fi luat intreaga afacere drept un pretext pentru a lansa ironii necrutatoare la adresa Baionetei Inteligente. Si, evident, stiind cit de repede poate fi asociata Domnia sa, ca tinta a Raportului Armagedon II, cu actiunea caragialiana a politiei si Parchetului, ar fi cerut o ancheta severa a conditiilor in care a fost retinut Iane si anchetat Ciuvica. O astfel de reactie au asteptat numerosi jurnalisti de la Adrian Nastase inca de vineri noapte, cind a izbucnit scandalul. Aminarea acestei necesare iesiri publice a fost pusa pe seama unui calcul inteligent al premierului, tipic naturii sale de combinagiu. S-au lansat fel de fel de ipoteze. S-a spus ca insusi premierul regizase uriasul scandal, pentru a crea un show mediatic menit sa stopeze dezvaluirile din presa ale legaturilor lui Sorin Ovidiu Vintu cu politicieni postdecembristi. S-a banuit, de asemenea, ca premierul astepta ca taraboiul sa se coaca bine in constiinta publica pentru a interveni la momentul oportun. Toate aceste ipoteze s-au bazat pe notele de esenta ale prestatiei premierului. Explicabila, in acest context, descumpanirea produsa de bizara reactie de la conferinta de presa. De aceea, cred, scandalul trebuie pipait intr-o alta zona decit cea expusa opiniei publice. Aparent, nervozitatea lui Adrian Nastase se explica prin identificarea cercului lui Emil Constantinescu drept autor al Raportului. Ancheta politiei si Parchetului a descoperit adevarul. Din anturajul lui Emil Constantinescu a fost lansat textul. Numai ca Adrian Nastase nu s-ar fi enervat pina la pierderea firii daca n-ar fi aflat un lucru pe care nu vrea sa-l marturiseasca in public. Si anume ca intreaga actiune a fost pusa la cale de cercul lui Emil Constantinescu, impreuna cu cercul lui Ion Iliescu. Asa se explica uriasa schimbare a lui Adrian Nastase in doar citeva zile. Cita vreme a presupus ca documentul vine dinspre fostul presedinte, l-a tratat cu umor. Cind i-au parvenit informatii ca la el au lucrat servicii secrete conduse de membri ai PSD, ca acuzatiile ii sint aduse de colegi de partid, si-a pierdut firea. Actiunea impotriva lui Iane si Ciuvica s-a definit prin brutalitate. Cum premierul stie cine-i in spatele celor doi, s-ar putea crede ca, de fapt, arestati si anchetati au fost altii: oamenii lui Ion Iliescu.