Vreme rea

In unele parti mai procopsite ale lumii exista uragane cumplite, care poarta nume feminine si care distrug bunurile sarmanilor oameni.

Noi, fiind mai inapoiati, nici uragane nu avem, dar la noi vintu’ distruge mult mai eficient bunurile sarmanilor oameni. Iar puterea vintului nu se masoara in metri pe secunda, ci intr-o jumatate de miliard de dolari.

Savantii nostri au incercat sa afle originea si modul de formare a acestor vinturi. Dar cum aceste lucruri sint foarte clare si cunoscute, cercetarile savantilor vor dura multi ani, la sfirsitul carora vor spune ca n-au descoperit nimic.

In ultimul timp, avem si noi furtunile noastre, care poarta numele masculin de „Armagedon“ urmat de un numar de ordine. Dar furtunile acestea se sting repede si nu fac nici un rau celor aflati in epicentrul lor.

Armagedon II m-a distrat nespus, fiindca a fost pus pe seama lui Emil Constantinescu. M-as bucura daca Emil s-a vindecat de scirba politica si a invatat ca politica, in special la noi, se face prin lovituri sub centura, prin sicane, magarii, murdarii etc. De fapt, Armagedon II contine fapte cunoscute (probabil unele si adevarate), care deja au fost digerate de populatie. Reactia celui vizat a fost de tipul: „dai in mine, dai in tine / dai in fabrici si uzine / dai in tara, dai in NATO / Si cu UE am terminat-o“.

Aceasta reactie violenta (ulterior regretata) a creat impresia ca tot ce s-a spus in Armagedon ar putea fi foarte adevarat. Caci numai adevarul supara pe om. Minciunea poate fi usor demontata si anihilata. Obiectiv vorbind, dintre toti premierii postrevolutionari, actualul isi joaca rolul cu eleganta si oarecare prestanta. Circurile penibile din perioada anterioara au fost, slava Domnului, evitate. S-au obtinut si unele succese pe plan extern, succese reale. Chiar daca unele nu au dimensiunea pe care le-o confera autoritatile, ele sint totusi succese. Si este normal ca o parte din meritele obtinerii acestor succese sa-i fie atribuita si primului ministru. Dar, in acelasi timp, primul ministru poarta si o parte din vina situatiei interne deloc stralucite. Situatie similara cu cea de pe vremea lui Ceausescu. Buna in relatii externe, dezastruoasa in interior.

Se aud multe voci, in special din partea puterii, care spun ca, chiar daca avem dificultati, n-ar trebui sa le facem publice, sa nu afle strainatatea, ca nu ne mai primesc in NATO. Cu alte cuvinte, sa mintim cit putem. Si, mai ales, ziarele astea sa se mai astimpere. Caci, asa cum s-a exprimat in parlament o frumoasa parlamentarita, a critica partidul de guvernamint este o infractiune care trebuie aspru pedepsita. Iar intrarea in NATO ar fi un succes care ar permite atenuarea nemultumirilor unei mari parti a populatiei.

Dar nu trebuie reprosat partidului de guvernamint ca se intareste continuu. Vina este a opozitiei. Macinata de orgolii marunte si meschine, divizata in partide minuscule si nesemnificative, cu lideri anosti, incolori si mediocri, opozitia nu poate stinjeni cu nimic puterea. Mai mult, dupa prestatia lamentabila din timpul in care a fost la putere, ideea unei alternative la conducere nu e deloc seducatoare. Apropo de opozitie, imi vine in minte o intimplare cu Nero. Aflat in tribuna unui urias amfiteatru gol, inconjurat de numai 12 favoriti, privea cum in arena gladiatorii se ucideau intre ei. La un moment dat, unul dintre favoriti spuse: „Ce ne facem, cezarule, daca gladiatorii, in loc sa se omoare intre ei vin in tribuna peste noi?“. La care Nero raspunde: „Fii linistit! Aceasta idee nu le va veni in minte tuturor in acelasi timp“.

Cind le va veni in minte tuturor membrilor opozitiei o aceeasi idee, in acelasi timp?

Caci la noi nu vremea e rea, ci vremurile sint rele.