Intrebari pentru zgomot

1. Vom avea alegeri anticipate?

Ipoteza alegerilor anticipate, la care s-a referit, recent, ministrul de interne, nu e chiar noua, cum se crede. Dl Rus a reluat o aluzie mai veche a primului ministru. Nu e noua nici motivarea ipotezei, ce ar fi fost discutata, potrivit d-lui Rus, intr-o sedinta de guvern. Daca-mi amintesc bine, cand a facut aluzie la ea, dl Nastase s-a referit tot la costurile sociale pe care le va aduce continuarea reformei si la teama ca actuala suprematie de care se bucura PSD in sondaje s-ar putea ruina.

Problema e daca ipoteza e serioasa ori a fost lansata ca balon de incercare si pentru a mai da un subiect taifasului politic. Daca ne luam dupa reactia premierului Nastase, ipoteza alegerilor anticipate nu e decat „un punct de vedere personal al d-lui Rus“. Dar sa nu fi inteles bine ministrul de interne ce s-a discutat in guvern? Greu de crezut. Sau sa fi facut public dl Rus ceva ce trebuie tinut, deocamdata, secret? Nici aceasta varianta nu mi se pare mai plauzibila. Mai degraba, as zice ca politicienii nostri simt nevoia de zgomot. Linistea ii nelinisteste. Nu-si gasesc rostul in ea.

Fara indoiala, guvernul Nastase are motive intemeiate sa se teama de uzarea suportului sau popular. Ultimul sondaj semnaleaza un inceput al declinului. Si e de presupus ca efectele scumpirilor, la care s-a referit dl Rus, vor apasa si mai greu in balanta. Logic, alegerile anticipate ar avea un rol preventiv: de a chema alegatorii la urne cata vreme PSD se afla pe creasta valului. Dar tot logica ne ofera contraargumente. De ce s-ar mai fi chinuit PSD sa incheie un protocol de colaborare cu UDMR, ce va fi impresionat rau pe alegatorul nationalist, daca ar intentiona sa declanseze alegeri anticipate? Cel putin in 2002, ele nu sunt de asteptat. Apoi, 2002 e un an special, daca ne gandim la summit-ul NATO de la Praga, unde se va vedea in ce masura sperantele noastre de a fi primiti in alianta nord-atlantica au o baza reala ori va fi nevoie sa mai asteptam. Daca Praga va insemna pentru noi un succes, altul va fi aplombul cu care guvernul Nastase se va adresa romanilor. Daca vom avea parte, dimpotriva, de o noua si politicoasa amanare spre „mai tarziu“, un „mai tarziu“ pe care unii l-ar echivala cu „calendele grecesti“, guvernul Nastase va fi in dificultate si va astepta sa se atenueze gustul esecului. In fine, tot impotriva devansarii alegerilor vine si alt argument, legat de situatia interna din PSD. E un secret de Polichinelle faptul ca Adrian Nastase si apropiatii sai nu controleaza tot partidul de guvernamint. Si ca intre ei si apropiatii presedintelui Iliescu exista rivalitati surde. Deocamdata, nimeni in PSD n-are interes sa se vada acest conflict care e, probabil, si de mentalitati, si de interese, dar, cu siguranta, alegerile nu l-ar mai putea bloca. Si nu cred ca premierul e interesat in asta, in prezent. Ca sa nu mai spun ca numai de discursuri electorale nu le arde acum romanilor.

2. Republica prezidentiala, semiprezidentiala sau republica parlamentara?

Liberalii agita demult aceasta intrebare, dar n-au reusit sa produca zgomot. Lovindu-se de indiferenta celorlalte partide, ea a cazut mereu in gol. Din motive psihanalizabile sau din calcul, Adrian Nastase s-a decis s-o scoata de la naftalina si multi s-au grabit s-o considere „o bomba“. In ce ma priveste, sunt de cu totul alta parere. O consider „un moft“, „o diversiune“ sau „o capcana“. E adevarat, alcatuitorii Constitutiei postdecembriste au facut un hibrid. N-avem nici republica prezidentiala, nici republica parlamentara. Nu cred sa mai existe undeva o republica „semiprezidentiala“, in care presedintele e ales prin vot direct, dar n-are atributii executive. E adevarat, de asemenea, ca ambiguitatile nu se opresc aici. In tarile cu presedinte decorativ, premierul e decis la urne, nu cum a fost decis dl Nastase, in parlament. Deci, revizuiri ale Constitutiei s-ar impune. Si clarificari. Dar, lasand deoparte alte considerente, cum ar fi calitatea morala si politica a actualului parlament, cu o majoritate care ar anula orice cursa pentru Cotroceni, sau interesele personale ale lui Adrian Nastase, ma intreb: De asta le arde politicienilor acum? Aceasta e urgenta urgentelor in criza in care se zbate Romania? Din discursul, lucid, tinut de Adrian Nastase in fata Biroului Executiv al PSD, am retinut ca trei sunt relele cele mai alarmante, la noi, azi: saracia, coruptia si riscul de faliment al politicului. Sa fi fost acestea simple vorbe? In loc de o batalie cu saracia, cu coruptia, cu neincrederea romanilor in institutii, cu alte cuvinte, in loc de o „guvernare reala“, cu fata la o realitate care nu mai are rabdare, sa se prefere putina palavrageala, mai mult sau mai putin, „savanta“?