Ai covor, nu pupi ajutor

E greu sa afli ce este in mintea unui parlamentar inainte de a fi ales. Nu stii cit elan civic sau cite smecherii i se invirtesc prin cap, determinindu-l sa se faca politician cu leafa. Tehnica duplicitatii a fost indelung exersata in Romania, astfel ca ea face parte din bagajul genetic. Pina una-alta insa, parlamentarul este insul fericit caruia socotelile de acasa i se potrivesc cu cele din tirg. O data depasit momentul sincer al alegerilor, parlamentarul priveste vultureste peste coltul de tara ce-i revine, incruntat la scincetul electoratului, dupa care isi face lista de prioritati: salariu, diurne, sume forfetare, dotari. Treaba asta dureaza. Deranjat uneori de dezbaterile in plen, recupereaza timpul pierdut prin eficienta listei cu dotari demne de inaltimea forului care-l include. Daca lupta politica a inventat doua entitati distincte (puterea si opozitia), mobilierul anuleaza barierele intr-o exemplara armonie. In aceste zile, parlamentarul este ocupat pina peste poate cu alcatuirea necesarului dotarilor. De la computere si copiatoare, pina la ventilatoare si servicii de cafea, de la BMW-uri pina la cote sporite de benzina, totul, dar totul este o vesnica durere parlamentara. Mai nou, isi doresc restaurante separate. Cantina, comuna cu angajatii si eventual ziaristii, ii umileste. Cum sa-ti freci coatele cu pirlitii? Restaurantele exclusive au darul sa puna in acord generozitatea gindurilor fata de popor cu generozitatea propriilor dotari; eleganta luptei de idei cu eleganta limuzinelor. Poti sa fii nobil in gindirea conceptelor de tranzitie, dar pauper in mijloacele de transport? Te poti avinta ziua in lumea globalizarii, iar la plecare sa te urci intr-o Dacie pricajita? Noul raport privind dotarile pe care le merita osul de parlamentar este contemporan cu listele pe care le fac primariile pentru a acorda ajutoarele la incalzire saracilor. Fiindca banii sint putini, iar saracii cu milioanele, primarii si consiliile fac tot felul de ierarhii. Cui sa dai ajutoarele? Cui n-are de nici unele. Asadar, cine are un televizor de treizeci de ani, o alba-lux de douazeci si un aragaz de la congresul al doispelea al partidului se cheama ca e avut. Chiabur. Cine are si covor, si un Fram de patruj’de ani e boier. Istoria e ciclica. Nici azi boierii si chiaburii n-au dreptul la ajutor de incalzire. Ai covor, nu pupi ajutor. Dupa cum senatorii si deputatii nu pot lucra pentru natiune fara cuiere si covoare noi, nici saracimea nu se poate lipi de citeva zeci de mii de lei de la stat daca si-a declarat lucrurile vechi, doua costume de haine, lenjeria in stoc si abuz de vesela. Echitatea tranzitiei este fidela echilibrului bugetar. Inainte de alegeri, electoratul si alesul par uniti pe vesnicie de idealuri de nezdruncinat. Dupa alegeri, fiecare cu dotarea lui.