Dinozaurul si descentralizarea

O masura absolut logica a guvernului, aceea de a transfera centralele producatoare de apa calda si uneori de electricitate din patrimoniul regiei nationale in patrimoniul municipalitatilor, stirneste reactii surprinzatoare. Unii primari se opun cu indirjire, ca si sindicatele acestor centrale. Primarii argumenteaza ca nu au resurse, ca ar fi mai bine ca guvernul intii sa le modernizeze si apoi sa le transfere, ca nu pot asigura pacura necesara. Si cite alte motive, unele hilare de-a dreptul. Sindicatele din aceste centrale sint inca si mai inflamate, cum ca trecerea la primarii sau consilii judetene ar insemna, de fapt, o scadere a salariilor si a drepturilor cistigate prin multe blocari de drumuri.

Asculti, citesti si nu-ti vine sa crezi.

Drumul normal pe care trebuie sa mearga Romania are multe semne de circulatie obligatorii, dintre care doua sint imperative: privatizarea si descentralizarea.

In privatizare nu am vazut deloc un ritm prea vioi in ultimele luni, iar nota de plata va veni exact cind va fi mai putin dorita de politicienii de la guvernare: in anul electoral 2004. Cu cit procesul de privatizare este mai lent, cu atit nemultumirea publicului este mai mare si cu atit inclinatia de a schimba guvernantii este mai mare. Aceasta relatie este atit de bine cunoscuta incit adeseori te intrebi de ce oamenii cu putere de decizie nu accelereaza procesul. Pina cind fiecare palma de pamint, fiecare surub, fiecare stilp de cale ferata, fiecare utilaj nu vor avea un proprietar clar si identificabil, un om sau o organizatie a carei existenta depinde de proprietatea respectiva, nu vom vedea nici bunastare, nici o lume libera de coruptie in jurul nostru. In Anglia de astazi este o enorma agitatie in jurul coruptiei politice, in care a intrat cam ca musca in lapte si Tony Blair cu Sidex. Daca citesti atent ziarele, observi ca toate cazurile publice de coruptie se refera la utilizarea fondurilor pentru servicii prestate de stat. Spitale de stat care sint corupte de furnizorii de medicamente. Scoli de stat care sint corupte de mari corporatii dornice sa-si vinda produsele in curtile lor. Companii de stat (18 % din Produsul Intern Brut al Marii Britanii este inca produs de companii de stat) corupte de furnizori si de colaboratori etc. Un nu stiu ce sentiment de „parca am mai citit undeva asa ceva“ se instaleaza cind citesti presa britanica de sfirsit de saptamina.

Descentralizarea este un proces normal, ireversibil si care ar trebui accelerat. De ce sa hotarasca guvernul de la Bucuresti ca este necesar un pod intr-o comuna din Vrancea? De ce sa hotarasca guvernul de la Bucuresti care sint salariile fochistului de la CET Bacau? Ce legatura are guvernul cu alimentarea cu apa a orasului Horezu? De ce trebuie aproape treizeci de ministri, dintre care unii costa cam 1.000 de dolari pe ora, sa-si bata capul intr-o sedinta de guvern cu aprobarile pentru amplasamentul unei scoli din comuna Tatarasti? Acesti ministri au alta treaba si sint platiti pentru altceva decit analiza unor studii de fezabilitate care intereseaza vreo 300 de familii dintr-o comuna. Am avut un sistem care decidea tot, peste tot, pentru toti. Acest sistem nu a dat rezultate. Nu a reusit decit sa ne exaspereze pe toti cu ineficienta, obtuzitatea si incapacitatea lui. Dinozaurul a murit, dar cadavrul lui mai este aproape.

Un oras sau o comuna ar trebui sa decida asupra sistemului scolar, sistemului sanitar, modului de colectare a deseurilor, asupra alimentarii cu apa, cu caldura, felului in care sint organizate si salarizate politia, pompierii, gardienii publici, judecatorii, inchisoarea, medicii veterinari ai comunei. Daca sint performanti, ramin si sint platiti bine. Daca nu-si vad de treaba, sint dati afara si poate ii angajeaza alta comuna sau municipalitate. Sau poate nu, si ramin someri. Astazi, un politist este prins ca ia mita, iar Inspectoratul General de la Bucuresti il muta repede in alta circumscriptie. Nu a fost eliminata mita, a fost eliminat cazul. Omul respectiv isi poate vedea de obiceiurile lui urite in alta parte. Si ne mai miram ca publicul din Romania nu are o parere buna despre politie, justitie, sistemul sanitar sau sistemul de invatamint.

Descentralizarea este un proces dificil, pentru ca multi zac in porii unui sistem matusalemic. De aceea vedem greve la descentralizare si primari care acuza guvernul de manipulare cind le transfera centralele termice.

Vorbeam de curind cu primarul ales al unui mic orasel din Marea Britanie. Numai 750 de case, dar curat si ingrijit ca un parc de vacanta. Acum zece ani era in faliment, orasul nu avea bani nici pentru plata luminii in cladirea primariei. Astazi are depozite la banci care produc dobinzi. Cu alte cuvinte, imprumuta Guvernul Majestatii Sale prin achizitia de obligatiuni guvernamentale. Ce-a facut primarul mereu reales? A dat drepturi prin licitatie. Vrei sa pui cablu in oras? Poftim la licitatie cu alte zeci de firme. Vrei sa pui panouri publicitare? La fel. Vrei sa deschizi un supermarket? Iti dau teren, dar participi la licitatie. Vrei sa deschizi o benzinarie? De acord, dar participi la licitatie. Si de la faliment s-a ajuns la supliment. Altfel nu se poate.