Schimbari neasteptate

Pe tot parcursul deceniului trecut, am privit cu uimire evolutia economiei americane. Inflatie scazuta, utilizare maxima a fortei de munca, deschidere catre imigratie, reducere a deficitului bugetar, tot ce poate sa viseze mai frumos un guvernant sau un economist. Nici nu-ti puteai imagina ceva mai senin.

In acelasi timp insa, cind te uitai la structurile de baza ale companiilor americane, in special ale celor listate pe burse, vedeai un fenomen extraordinar: firmele americane erau foarte indatorate. Rapoarte de 10 la 1 intre volumul datoriilor si capitalul social sau de 4 la 1 intre datorii si cifra de afaceri nu erau deloc anormale. Este drept ca datoriile fiscale – respectiv datoriile catre stat, asigurari sociale, sistemul de pensii – erau foarte mici. Dar mari datorii puteai inregistra catre banci, actionari, furnizori.

Pentru cineva care traieste in mediul de afaceri din Romania, aceste caracteristici pareau de necrezut. Cum sa faci datorii la banci cind dobinda pe dolar a fost in unii ani 30%? In SUA ajunsese la 3,5%. Cum sa faci datorii la furnizori cind, daca nu le platesti facturile, acestia iti intrerup aprovizionarea? In SUA nu, pentru ca pe baza contractelor de livrare te duceai la banca si aceasta finanta derularea procesului de productie.

Banii imprumutati fiind ieftini, firmele erau obligate sa mareasca volumul afacerilor. Pe tot parcursul deceniului trecut, am asistat la o formidabila expansiune a companiilor mari, care au devenit dintr-o data companii mondiale uriase. Cu cit o firma devenea mai mare, cu atit raportul dintre datorii si cifra de afaceri se micsora, deci se putea imprumuta inca si mai mult pentru a achizitiona noi firme.

In urma cu citeva luni s-a prabusit ENRON, una dintre cele mai voluminoase firme din SUA si din lume. S-a descoperit ca managementul fura si ca, in cirdasie cu citiva furnizori si banci, mintise investitorii ani de-a rindul. ENRON s-a prabusit sub presiunea datoriilor. Exact cum se prabusise si economia sud-coreeana in urma cu patru ani. Atunci insa, nimeni nu a spus nimic. Cine erau DAEWOO, SAMSUNG, HYUNDAY? Niste firme de la marginea lumii, care incercasera sa fie mari si se indatorasera peste poate. Dar cazul ENRON i-a speriat pe multi in America.

Astfel incit companiile americane au schimbat imediat directia. Cu o remarcabila rapiditate, poate una dintre explicatiile succesului lor pe piata mondiala, companiile americane au inceput sa-si reduca datoriile. Si-au limitat achizitiile de alte firme. Au inventariat furnizorii si preturile lor, cerindu-le sa le reduca. Le-au cerut oamenilor sa accepte reduceri de salarii pentru pastrarea locurilor de munca. Au investigat sistemul contabil si modul de cheltuire a banilor. In mai putin de trei luni, indicele mediu de indatorare a firmelor americane listate pe bursa de la New York a scazut cu 4%. Adica echivalentul a vreo zece bugete anuale ale Romaniei.

Si, ciudat, nici una nu a cerut facilitati fiscale.