Ce vom minca dupa summit-ul de la Praga?

Ajuns la Bucuresti, presedintele Adunarii Nationale a Bulgariei a propus organizarea unei sedinte comune a celor doua parlamente, de la Sofia si de la Bucuresti, pentru a expedia omenirii o declaratie de aderare la NATO. Initiativa oaspetelui a fost supusa reactiei publice a deputatilor si senatorilor nostri. Toti, fara exceptie, au dat glas incintarii depline. Singura nuanta acceptata de vorbitori a vizat locul unde ar trebui sa se desfasoare sindrofia, demna, prin originalitate, de Cartea Recordurilor. Unii s-au declarat categoric pentru Bucuresti. Invocind, drept sprijin, argumente felurite, de la marimea Romaniei, ca tara, pina la vastitatea Casei Poporului, ca edificiu. Mai exersati intr-ale diplomatiei, altii au cazut de acord ca manifestarea ar trebui asezata pe malul Dunarii. Pe malul romanesc sau pe cel bulgaresc? Preoponentii n-au raspuns acestei intrebari necesare. Sigur e insa ca, avind in vedere patriotismul presupus, malul nu poate fi decit cel romanesc.

N-avem date despre cum a fost primita propunerea in capitala tarii vecine si partenere in cursa pentru strip-tease-ul occidental. Ar fi greu de crezut ca parlamentarii bulgari s-ar otari la o propunere apartinind sefului lor. Cum la fel de greu de crezut ar fi ca domnii respectivi s-ar gindi la un alt loc de desfasurare decit Sofia.

Se poate constata imediat ca nici un ales al poporului roman nu s-a intrebat la ce bun o asemenea nunta de o sedinta a celor doua parlamente. Nu e de mirare. Reprezentantii nostri sint neamuri bune cu distinsii reprezentanti ai Bulgariei. Reprezinta cu brio, in fata Europei si a lumii, ceea ce se numeste spiritul balcanic. Acest spirit se defineste prin imensa placere de a-i arde un chef. Balcanicii nu pierd nici un prilej pentru a se reuni in chip zgomotos si inutil. Nasterii copilului i se consacra imediat o sindrofie. Nu trece mult timp si ei isi permit o noua sindrofie. Cea prilejuita de taierea motului . In plan practic, adunarile balcanicilor nu produc nimic. Sint pur si simplu cumplite risipiri de timp. Sub semnul acestui narav sta propunerea oaspetelui de la Sofia. Sub semnul acestui narav sta reactia entuziasta a parlamentarilor nostri. Si, mai ales, sub semnul acestui narav stau numeroasele manifestari dedicate de guvernul roman admiterii in NATO. De la inceputul acestui an, tara traverseaza o varianta de tranzitie a celebrelor campanii comuniste de propaganda si agitatie. Pe vremuri, marile evenimente politice precum Congresele PCR, aniversarile rotunde, incheierea Cincinalului in patru ani si jumatate, zilele de nastere ale stabilor unici aduceau prin cabinete o dezlantuire de frenezie. Cei de la Organizatoric intocmeau planuri dupa planuri. Cei de la Cultura si Propaganda puneau la cale cintece si poezii. Erau solicitati de urgenta scribii regimului. Locul glorioaselor momente comuniste l-au luat nu mai putin glorioasele momente democratice. Asa cum e, de pilda, admiterea in NATO. Nu se scapa nici un prilej de festivitate inrudind ridicolul cu pagubosul. Summit-ul tarilor aspirante s-a bucurat de un megaconcert la care june despuiate s-au izmenit contra cost. Se adopta cu taraboi masuri legislative manifest, al caror continut n-are nici o legatura cu viata. Asemenea Plugusoarelor dedicate lui Ceausescu si socialismului multilateral dezvoltat. S-a lansat cu lautari un asa-zis Plan de actiune in pregatirea admiterii. Reunite desart, cele doua Camere ale Parlamentului au adoptat o Declaratie adresata Parlamentelor din NATO. E limpede ca un moment precum intrarea in Alianta, cerind populatiei enorme sacrificii, e vazut de activistii partidului-stat ca un moment de zaiafet balcanic. Si in tot acest timp al festivismului gaunos, viata cotidiana devine tot mai grea. Preturile cresc de la o zi la alta.Se anunta disponibilizarea unor mase de lucratori. Coruptia roade adinc din moral si din economie. Nu se intreaba nici unul dintre guvernanti ce vom face dupa summit-ul de la Praga? Vom minca artificiile nesfirsitelor revelioane din acest an?