Pilnia & Stamate

… se numea o celebra proza absurda a lui Urmuz. Cam asa sint si relatiile autoritatilor cu mass-media in aceste zile. Si nu numai. 2001 a fost anul unor relatii dulci, o adevarata idila intre cei doi parteneri. Citeai si nu iti venea sa crezi. Nu mai zic prin televiziuni, private sau publica. Dadeai drumul la un program de stiri si intilneai aceleasi fraze ca pe vremea lui Ceausescu. Crainicul anunta zor nevoie mare in fiecare zi mari succese. Prin anii ’80, era vorba despre constructia socialismului multilateral dezvoltat si maretele fapte ale lui Nicolae Ceausescu. In 2001 s-a vorbit mult despre drumul neabatut al Romaniei spre NATO si UE, dar mai ales despre grija atenta a premierului pentru toate problemele tarii . Unde se spunea ceva bun era meritul lui Nastase. Ca e vorba de mediul inconjurator, de azilurile de batrini sau de preturile din piata. In acest an, observam ca presa a luat o anumita distanta. Mai ales dupa afacerea Armagedon II. De acum, s-au adunat destule situatii care numai entuziasmante pentru guvern nu sint. Iar mass-media se vad obligate sa fie mai atente. Asta daca nu vor sa se faca de ris, sa se compromita si ca efect sa isi piarda audienta. Intii de toate, multi jurnalisti si redactii au renuntat la complezente.

Anul de miere s-a terminat. Mai ales presa scrisa a devenit mult mai nuantata. E adevarat, televiziunile ramin inca in buna masura controlate de Palatul Victoria, Palatul Cotroceni si sediul PSD din Kiseleff. Dar aceste trei imobile care stau vigilente cu ochiul pineal pe televiziuni au adesea interese diferite si asa mai vedem si auzim o parte din adevar. La virf este un conflict de interese, anturajele isi disputa tot felul de pozitii. In partidul de guvernamint exista mai multe partide. Cind cineva arunca manusa, din taberele celelalte din interiorul puterii, altcineva o ridica. Vedem cazul recentei incercari de suspendare a imunitatii parlamentare unui ales PSD, la cererea unui ministru PSD. Respectivul a fost acuzat ca si-a furat singur masina ca sa incaseze asigurarea. Sau in cazul tensiunii dintre doua figuri marcante PSD: Gusa & Iorgovan. Sau in cazul admonestarii de catre premier a nu mai putin de trei ministri saptamina trecuta. Deja se fac tot felul de liste cu remaniati. Cine pica? Geoana, vazut de unii ca steaua in ascensiune a PSD, deloc avuta la inima de Nastase? Dar parca pe Mircea Pascu il are la inima? Nici Vacaroiu, dupa afacerea BID & SOV, nu ar trebui sa aiba zile multe la virful PSD. Dar reactiunea il sustine, zice ca e nevinovat, o victima a presei si a Opozitiei rele de gura. Asa sa fie? Dar Agathon, Musetescu si Popescu se simt mai bine? Au ei un viitor la o eventuala remaniere a cabinetului? Dar Andronescu, Stanoiu si Bartos? Om vedea.

Cum se vorbeste prin tirg despre povestile astea, guvernul – bineinteles, ce sa fac? – se supara. Pe cine? Pe mass-media, pe presa mai ales. Se aud dezmintiri, se fac remarci ironice prin conferinte de presa, se voteaza in graba initiative caraghioase. Cum ar fi Legea dreptului la replica. Si asta e ce se vede. In spatele usilor realitatea e si mai si…

Se dau telefoane insistente, se cere scoaterea unor materiale sau aparitia cuiva oficial in programul X sau Y, se trece la amenintari. Atmosfera din mass-media e ca un cazan sub presiune. Nu poate sa apara o stire proasta despre premier ca Palatul Victoria explodeaza. Telefoanele se incing, se negociaza tot felul de compensatii, se promite marea cu sarea, se propun aranjamente diverse. E o atitudine eronata, de a vedea in mass-media un adversar. Normal ar fi ca guvernul sa ia in serios semnalele trimise de presa si sa analizeze lucrurile. Am ramas la mentalitatea dupa care aducatorului unei vesti proaste i se taie capul. Dar decapitarea nefericitului nu schimba realitatea. Mass-media ramin singurul sensor capabil sa dea o imagine riguroasa a realitatii asa cum este ea. A ignora acest lucru e periculos. A vedea in ele doar propaganda anti sau pro seamana cu o aventura care duce la esec. Liderii politici trebuie sa inteleaga ca anul de miere a trecut, campania electorala s-a terminat. Lumea asteapta rezultate. Mass-media sint o parte a publicului si nu a puterii, cum erau pina in 1989.