Lupte liberale

Unii dintre cei 17 milioane de electori din Romania se uita atent la ce se intimpla in Partidul National Liberal. Partid cu istorie incarcata in ultimii doisprezece ani, cu ruperi, certuri, tradari si comasari greu de amintit, pentru ca sint prea multe.

Ce poti tine minte este ca in alegerile locale din 2000, inca membri ai CDR, liberalii au mers pe liste separate, deci si impotriva listelor CDR. Mergind singuri pe liste, liberalii au reusit o oarecare prezenta, mai putin la Bucuresti, unde au ales drept candidat la primaria generala pe vesnicul bagacios George Padure. Acesta a intrat primul in campania pentru Primaria Generala a Bucurestiului si a terminat al patrulea, adica primul dintre ultimii. Nu avea cum sa se opuna unor grei ca Sorin Oprescu, candidatul PDSR, care venea pe 40 % platforma partidului, Calin Chirita care inca venea pe 17-18 % ai CDR sau Traian Basescu, aparut de nici nu te gindesti unde. Cistigatorul neanuntat a fost Traian Basescu, devenit apoi presedinte al PD, detronindu-l pe Petre Roman, si acum luptator cu reusite egale cu Adrian Nastase pentru increderea publica.

In vara anului 2000, cu citeva luni inainte de alegerile parlamentare, liberalii l-au adus pe Theodor Stolojan in partid, ca si candidat la presedintie, si au decis sa mearga pe liste separate pentru parlament. Au avut o incercare, nereusita, de asociere cu ApR, insa lucrurile erau prea crude pentru a se realiza. Unificarea cu ApR s-a realizat un an mai tirziu, desi in sondaje acest fapt nu este deloc vizibil. Totusi, potentialul uman al PNL a crescut prin aducerea lui Teodor Melescanu, al doilea prezidentiabil al PNL.

Care este acum problema? Presedintele partidului, Valeriu Stoica, vrea foarte multe pentru alegerile din 2004. El vrea, nici mai mult, nici mai putin, sa obtina 25-30 %, pentru a putea intra intr-o coalitie cu alte partide si pentru a guverna Romania in perioada ei cea mai plina de promisiuni, respectiv perioada integrarii depline in zona euro si in Uniunea Europeana. Pentru acest scop enorm, Valeriu Stoica insista sa formeze o coalitie, sa purceada la o fuziune, intelegere, orice, cu Traian Basescu. Gindirea lui Stoica este ambitioasa si aritmetica. Ambitioasa pentru ca vrea mult. Aritmetica pentru ca aduna cele sapte-opt procente de acum ale fiecarui partid, PNL si PD, si crede ca astfel vor putea urca impreuna mai repede, mai bine, mai mult.

Dar PNL are prezidentiabili si oameni care vor singuri pe liste. Prezidentiabilii sint cel putin trei: Stolojan, Melescanu si vesnicul Viorel Catarama, un fel de George Padure, cu mai multa anvergura in afaceri. Intr-adevar, nu e putin lucru sa faci o piramida cu care sa iei banii oamenilor, asa cum a fost SAFI. Cu ginduri incinse mai este si Dinu Patriciu, adevaratul invingator liberal al afacerilor din perioada CDR. Cu alte cuvinte, cum ne-am obisnuit deja, in PNL sint multi sefi si potentiali sefi. Nu e rau, un partid trebuie sa aiba cadre pentru guvernare, nu-i asa ?

Problema este insa ca PNL are prezidentiabili, are doua idei (singuri sau in coalitie), are ceva votanti (vreo 7-8 %, cu potential de crestere), dar nu are ce oferi publicului. De cind au iesit din CDR, nu am putut inregistra o singura idee de guvernare a Romaniei, cit de cit rationala, izvorita din doctrina liberala. A fost usor pentru liberali sa se distanteze de CDR, de Emil Constantinescu si de taranistii pierduti intr-un spatiu politic pe care nu-l intelegeau. Dar cind a fost nevoie sa se opuna masivului PDSR, astazi PSD, nu s-a mai auzit nimic. Dar chiar nimic. A vrut guvernul sa tempereze privatizarea? Liberalii n-au spus nimic, caci nu ei s-au ocupat de privatizare cind au fost la guvernare, ci taranistii. A vrut guvernul sa mareasca taxele pe salariati si colaboratori? Liberalii n-au spus nimic, caci in timpul guvernarii lor taxele pe forta de munca in Romania au crescut de trei ori, iar asa-zisa munca la negru (de fapt e pe strazi, toata ziua) a crescut inimaginabil, in ciuda nenumaratelor avertismente transmise celebrilor liberali de la Finante. A vrut guvernul sa opreasca adoptiile internationale? Liberalii iar n-au spus nimic, caci unii dintre ei au trait binisor din exportul de copii. O bilbiie guvernul cu FNI si Vlas? Iar nu spun nimic liberalii, pentru ca tocmai ministrul lor a aprobat intrarea CEC-ului in cel mai riscant fond de investitii din Romania la acea data. Face guvernul tot felul de artificii pentru a subventiona unitati industriale demult duse de pe lumea reala. Iar tacere in tabara liberala, campionul subventiilor in anii 1997-2000.

Nu gasesti nimic clar si limpede afirmat de liberali, in ton cu agenda publica. Cum sa se reduca inflatia, cum sa se reduca coruptia, cum sa se imbunatateasca serviciile publice, cum sa se accelereze deschiderea si inchiderea capitolelor de negociere cu Uniunea Europeana, cum sa se grabeasca privatizarea si introducerea competitiei in serviciile publice din Romania. Liberalii mizeaza pe erodarea partidului aflat la guvernare, din cauza guvernarii, si se gindesc ca alternanta la putere este automata. Nu, nu este automata. S-ar putea sa fie altfel in 2004. Caci daca votantul roman este intr-adevar nemultumit de guvernanti, el se uita la opozitie si poate spune: „Ii schimb. Sau nu ii schimb. Depinde numai de ei.“

Si nici o coalitie nu te mai ajuta daca nu ai ceva pozitiv de spus oamenilor.