Biciul si zaharelul

Razboiul dintre mass-media si autoritati nu este o inventie. El s-a declansat in clipa in care guvernul a incercat sa controleze comunicarea cu publicul. Vechile guverne din perioada 1996-2000 nu au avut o asemenea tactica. Ministrii de atunci citeau presa ca orice cititor. Sigur, se enervau, se suparau de criticile aduse, dar atit. Uneori dadeau un raspuns mai oparit etc. Dupa alegeri sintem in fata unei noi situatii. Guvernul a luat in serios chestiunea mass-media. Altfel spus, cum comunica autoritatile cu publicul. Prejudecata ca, in 1996, PDSR a pierdut alegerile din cauza presei a functionat ca un reflex. Mass-media nu cistiga si nu pierde alegerile nimanui. Numai partidele prin proasta lor guvernare. Ce decide este situatia economica. E simplu pentru cineva aflat la putere sa dea vina pe presa cind oamenii se pling de saracie, coruptie sau de alte rele. E mai usor sa incerci sa faci din jurnalist un tap ispasitor. E mai simplu sa controlezi presa decit sa guvernezi bine. E si mai ieftin.

Am asistat anul trecut la o ofensiva indreptata impotriva mass-media. Tactica: biciul si zaharelul. Citeva episoade s-au derulat deja. Afacerea RODIPET, tentativa de a subordona ROMPRES guvernului, Legea accesului la informatii, Legea secretului de stat, schimbarea politicii editoriale la televiziunea publica, aranjamentele cu televiziunile private, bazate pe presiuni si bani etc. Am avut sub ochi o adevarata campanie de propaganda, ca in vremuri apuse. Tot timpul trebuia ca mass-media sa arate partea plina a paharului. Mass-media au asistat hipnotizate la ce li se intimpla. De ce? 1) Nevoi financiare acute. 2) Era primul an de guvernare, cind puterea e crezuta pe cuvint.

Anul idilei a trecut insa. O data cu afacerea Armagedon II, in mass-media se intimpla ceva. Nu tot ce spune primul ministru mai este aplaudat la scena deschisa. Daca televiziunile inca dorm, chiar daca iepureste, presa da semne ca s-a trezit. Primelor critici, guvernul nu le-a raspuns si cind a facut-o, a calcat in strachini, cum se zice. Dezmintirile, contrazicerile, vorbele in doi peri, minciunile oficiale au facut regula. Au urmat alte afaceri la fel de groase. Legea dreptului la replica, de exemplu. Dupa ce a fost impinsa energic in Camera Deputatilor, legea a ajuns la Senat; dar PSD ezita. Chiar premierul Nastase a afirmat vineri ca nu este vorba de o propunere a guvernului sau a PSD, ci a deputatului Pascu. Adica, ministrul apararii in guvernul sau. De ce autoritatile au dat inapoi? Nu e complicat de aflat. Mai multe semnale din exterior atrag atentia serios guvernului asupra ofensivei duse impotriva jurnalistilor. Numai saptamina trecuta trei organizatii internationale foarte importante – Reporters sans frontiers, Amnesty International, Asociatia Mondiala a Jurnalistilor – au trimis mesaje ferme. Acuzatiile aduse Bucurestiului sint clare si ar putea fi simplificate astfel: limitarea libertatii de exprimare.

Cind mass-media autohtone s-au plins, guvernul nu a auzit. Acum a auzit foarte bine, de vreme ce premierul Nastase s-a vazut obligat in teleconferinta de vineri sa intervina. El vorbeste despre bunele relatii pe care guvernul trebuie sa le aiba cu presa. Da asigurari ca nu are intentia sa domesticeasca presa si doreste sa aiba in presa un aliat. Vorbe frumoase, dar doar vorbe. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Guvernul accepta cu dificultate ideea ca entuziasmul din primul an – cel de gratie – s-a dus si da semne de nervozitate. Expectativa presei s-a consumat. De acum, autoritatile vor fi tratate dupa rezultate si nu dupa promisiuni. Deocamdata, presa scrisa tine capul de afis. Ziare pina ieri sustinatoare ale PSD au schimbat macazul. Tonul electoral, aplauzele la comanda apar tot mai rar aici. Criticile, informatiile incomode, comentariile sceptice se inmultesc. Guvernul a reactionat prost la schimbare, dar a trebuit acum sa se plece. Unii au vorbit, dupa ultimele declaratii ale lui Nastase, ca de o capitulare. El stie foarte bine ca nici un guvern, niciodata, nu a cistigat un razboi impotriva presei. Eu cred mai curind ca este un nou episod din acest serial: autoritati vs mass-media. Suspansul continua.