Imaginea brancusiana a domnului Mischie

In lumea noastra politica, spectaculoase sint fleacurile. Glumitele evolueaza cu dezinvoltura de la conditia de banc la zburdalnicia profunda. Cind ti-e lumea mai draga, cugetarea omului politic tisneste sprinten, spre deliciul asistentei, dar si spre incintarea barbatului ales, convins ca vorbele lui vor intra in patrimoniul aforistic national. Intr-un recent interviu acordat de domnul Mischie, „baron de Gorj“, omul politic scoase pe goarna: „Eu m-am retras ca senator fiindca gorjenii isi pun mari sperante in persoana mea. Din acelasi material ca mine este si Coloana Infinitului“. Cum sa ceara Brancusi drept la replica pentru asa ceva? Meritoriu pentru Brancusi este faptul ca a reusit sa se ridice la inaltimea omului politic de tranzitie, dupa ce ani la rind, in comunism, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului se gaseau pe chibrituri si pe biscuitii Eugenia. Domnul Mischie, ca un continuator al marilor traditii culturale, poate sa exclame fara jena: si eu sint Brancusi! Daca vesnicia lui Blaga s-a nascut la sat, a domnului Mischie rezida in permanenta Domnisoarei Pogany. Poate ca domnul Mischie a glumit. Poate ca Brancusi a fost un pretext pentru ca imaginea domnului Mischie sa capete stralucire internationala, sa treaca de hotarele Gorjului si sa-l concureze pe domnul Guse. Parerea mea. Domnul Guse, tot la ora banculetelor si a sprintenelii de partid, emitea ca din brosura: „Actorii politici au mari complexe si complicitati“. Atit de adinc, ca nu-i dai de fund. Pina si luptele politice, pe care noi le credeam autentice lupte de idei, de programe etc., domnul Guse le deconspira ca facind parte din lumea desenelor animate: „Sint violente, dar nu moare nimeni“.

Adevarul e ca se traieste bine din prostioare. Cu prilejul caniculei, premierul a decis pentru executiv intrarea in grila de vara, adica trecerea la camasa alba cu minecuta scurta. Sau: domnul Madalin Voicu a rezolvat problema penetrarii NATO inainte de Praga. „Mai lasa-i dracu’ de americani, ca ne-a mincat ficatu’ la toti!“ – zice domnul Madalin, ignorind realitatea ca, in materie de ficati, etnicii pe care-i apara maninca ficatii Europei, chiar si cind nu-i vorba de lebede.

Cum spuneam, in lumea noastra politica, esentiale sint poznele, declaratiile in dodii, floricelele dupa care mor coafezele, indiferent de judet. In lucrurile serioase, oamenii politici sint plictisitori. Declaratiile de principii sint uscate fiindca nici principiile nu traiesc prea mult. Dar, cu-n banc tip Radio Erevan, cu o topirlanie de peluza sau cu o trimitere la Brancusi te scoti. Nu intri in manualele alternative de istorie, dar tot mai prinzi un interviu care te reda electoratului asa cum nu te stie – cult, frumos si devreme in teritoriu. Cam cum zice domnul Mischie si-n interviul pomenit: „Asta-i frumusetea in Gorj. Absolut toti ma cunosc, eu ii cunosc la fel… La Gorj, PSD-ul se identifica cu persoana Mischie, deranjeaza pe cineva?“. As! Cum o sa deranjeze?