Sa stam strimb si sa judecam asisderea

Fara indoiala, cititorii mei (presupunind prin absurd ca asa ceva exista), mi-ar putea imputa faptul ca am o atitudine prea critica fata de realitati si oameni, prea caut numai aspectele negative si nu depun suficiente eforturi pentru a intelege esenta lucrurilor, pentru a gasi explicatii si motivatii.

Asa incit m-am hotarit sa-mi fac singur autocritica (sic!) si sa privesc lucrurile cu alti ochi, asa cum, de fapt, ni se cere. Cu alte cuvinte, sa stau strimb si sa judec asisderea.

Sa luam de pilda problema coruptiei, fata de care am avut de multe ori cuvinte aspre la adresa guvernantilor, desi, ca sa fim sinceri, ei mimeaza mult mai bine decit precedentii lupta impotriva coruptiei. Realist vorbind, este oare posibil ca lupta impotriva coruptiei sa aiba amploarea si vigoarea pe care unii dintre noi ar dori-o? Nu cumva rezultatul la care am ajunge ar fi mai rau decit starea actuala?

Hai sa ne gindim numai la parlamentarii care au ajuns pe liste in schimbul unei sume extrem de rezonabile; sa-i scoatem din parlament, tocmai acum cind majoritatea parlamentara este pe cale sa se realizeze? Anulind aceasta mult dorita majoritate parlamentara nu am prejudicia grav viitorul de aur al natiunii care se prefigureaza atit de luminos si promitator?

Un alt punct pe seama caruia s-a batut multa moneda este acela al implicarii unor prefecti sau a rudelor lor (frati, sotii, copii) in afaceri al caror dinamism debordant a stirnit invidia multora. Trebuie sa stim insa ca prefectul este pus de partid, si prin urmare e mai mult decit perfect. Si chiar daca el este usor compromis, ca o fata mare inaintea casatoriei, el este si mai util. Caci spectrul greselilor il dinamizeaza si-i accelereaza reactiile de raspuns.

O alta directie in care rautatea unora si tendinta lor de exagerare o constituie afirmatiile privind averile demnitarilor. Consider ca aici este vorba de multa inexactitate, averile lor fiind mult superioare cifrelor vehiculate.

Si tot la coruptie, nu sint de acord cu unii care o compara cu un iceberg din care noi vedem numai virful, pe cind baza, cu mult mai mare, se afla sub apa. Nu e vorba de nici un iceberg, ci de mai multe iceberguri; si ne-am bucura daca cei care nu se vad ar intra la apa, caci in puscarii nu e nici o speranta. Si cind vezi atita rautate, atitea aberatii, nu e normal ca Parchetul National de Lupta Impotriva Anticoruptiei sa fie indrumat de guvern si de partid? Caci cine stie mai bine decit ei ce sint coruptii si ce fura ei?

Departe de mine gindul sa insinuez ca justitia este aservita politic. Asa cum este necesar pentru imagine, trebuie sa sustinem ca la noi justitia e oarba (norocul ei, caci daca ar vedea ce-i in jurul ei ar innebuni, vezi cazul Panait).

Dar daca e vorba, nu trebuie neaparat sa fie si surda, ca doar n-am vrea sa avem o justitie handicapata!

Justitia ar trebui sa se preocupe mai mult de drepturile oamenilor (nostri) si sa nu permita hartuirea lor.

De ce este hartuit domnul Bivolaru care, prima data, a fost condus la Parchet de… in frunte cu… Omul acesta este pe cale sa aduca tarii un serviciu de imagine deosebit, caci sotia sa este gravida de trei ani si jumatate si va intra cu siguranta in cartea recordurilor. Si atunci, ce mai conteaza citeva mii de miliarde?

Sau ma gindesc la domnul Vintu si la fapta incalificabila (probabil a opozitiei) de a monta citeva geamanduri in calea salupei sale. Si cind domnul Vintu (asa cum multi dintre noi o fac, in special pensionarii) a iesit la plimbare cu salupa sa de lux, o geamandura l-a lovit peste telemobil, facind sa tremure o tara intreaga de ingrijorare. Caci, aidoma haiducilor de alta data, care luau bani de la bogati si-i dadeau la saraci, domnul Vintu ia bani de la saraci si-i da la bogati. Faptele lui sint atit de deosebite incit ar merita ca, impreuna cu Maria Vlas, sa fie eroii unui film de aventuri regizat de Sergiu Nicolaescu.

M-a indignat si atitudinea fata de bietul Tartaga; chiar daca la aprecierile ce le putem face asupra lui n-am tine cont de cine a fost avocatul lui (conform proverbului „spune ce avocat ai, ca sa-ti spun cine esti“), nu putem sa nu tinem seama de deosebita sa sensibilitate intelectuala care se manifesta la glezna piciorului cu care apasa pedala de acceleratie. A tine un astfel de om in puscarie este o crima la fel de mare ca si aceea de a jumuli aripile unor ingeri.

M-a emotionat pina la lacrimi gestul primului gospodar al tarii, care ne-a propus sa ne scoatem haina de pe noi. Cit umanism si cita diferenta fata de epoca apusa; daca Ceausescu ne cerea sa punem o haina pe noi, actuala guvernare ne propune s-o scoatem. Deosebirea este fundamentala, caci pentru a pune o haina pe tine trebuie sa ai bani s-o cumperi.

Asa ca ne vom scoate haina de pe noi, cumparata pe vremea lui Ceausescu si o vom vinde ca sa cumparam mincare la copii.

Doua categorii sociale vor intimpina insa greutati la scosul hainei: cei care au vindut-o de mult si demnitarii, care nu vor sti pe care din cele 50 de haine sa si-o scoata.