O batalie pierduta

Asemenea multora dintre colegii mei, nu stiu si nici macar nu pot banui ce strategii de imagine clocesc profesionistii lefegii la Ministerul Informatiilor Publice, organul abilitat de guvernul Nastase sa fasoneze ceva imagine pozitiva, mai ales pentru uz extern. Dorinta lor de a face ceva este de netagaduit, ultima dintre gaselnite fiind antologica, pe larg comentata si in cercurile politice de la Bruxelles: trimiterea unor corespondenti ai Televiziunii Nationale in mai multe capitale ale lumii, ca ziaristi, dar, dupa cum s-a precizat foarte clar, platiti de catre Ministerul Informatiilor Publice in speranta ca vor fi purtatori ai unui mesaj pozitiv privind tara noastra…

Se poate ca intentia aceasta sa se bazeze pe un oarecare rationament, dar, pina sa se intimple si ceva bun, in ultimele luni sintem martori la o intensificare a relatarilor de tip „negativ“, adica acelea care decupeaza doar elementul senzational care intereseaza indeosebi opinia publica din tarile occidentale. Cu un an in urma anuntam, in paginile acestui ziar, conturarea unei schimbari de profunzime in identificarea „elementului senzational“ in privinta Romaniei: dupa criptocomunisti si securisti, au urmat minerii, apoi copiii strazii, apoi fenomenul coruptiei. Acum, subiectul prioritar il constituie retelele organizate de tigani romani care bintuie strazile marilor capitale occidentale, aducind din tara un numar din ce in ce mai mare de cersetori, de preferinta cit mai tineri si cit mai diformi pentru a-i pune „la produs“.

O recenta emisiune realizata de echipa Mitterand de la TV5 a aratat ca Franta devine din ce in ce mai sensibila si mai virulenta la acest fenomen, ieri seara si principalul buletin informativ de la TF1 difuzind in deschidere un amplu reportaj dedicat acestui subiect care ameninta sa devina prioritar, potrivindu-se ca o manusa in noul context decis la Sevillia, cel al intaririi actiunilor impotriva emigratiei ilegale. Masurile care s-au anuntat vor fi extrem de drastice, unele de mare amploare, cum ar fi, tocmai in Franta, inchiderea centrului de refugiati care alimenteaza scandalurile cotidiene legate de incercarile de patrundere, uneori chiar in forta, in trenurile EUROSTAR sau initierea unor operatiuni de politie transfrontaliere, urmarind tocmai anihilarea retelelor de traficanti si calauze.

Dar de ce, tocmai acum, tiganii nostri sint un exemplu bun de prima pagina? Explicatia, prima, cea mai importanta, este data de „vizibilitatea“ extrema pe care o au in ultimul timp aceste grupuri care actioneaza in retea, fara nici un fel de rusine sau acoperire, in zona principalelor artere comerciale din capitalele UE. Modelul este cel bine cunoscut in Bucuresti, cel pe care-l puteti observa studiind citeva minute modul de operare a retelei de tineri care vinde, chiar sub ochii politiei, CD-ROM-uri cu copii ilegale de programe vizavi de hotelul Intercontinental. Baietii sint aliniati in zig-zag, astfel ca, in caz de alarma, sa poata vedea inceputul unei foarte improbabile razii de politie si sa se „evapore“ cit mai rapid, controlul fiind asigurat de un „brunet“ care se afla in zona parcarii din fata restaurantului Pescarul. Exact asa se petrec lucrurile si la Bruxelles, pe principala artera comerciala de linga Place Louise unde, din 30 in 30 de metri, in zig-zag, vezi un cersetor tigan venit din Romania, purtator al unei diformitati oribile, exhibate la vedere. La mica distanta, eventual intr-o masina in parcare, „nasul“ isi supravegheaza recolta…caci recolta este intr-adevar, avind in vedere ca cersetorilor asezati pe strada li se adauga, de citeva saptamini, grupuri de tineri care au invatat noua metoda a „tepei umanitare“. Ei au adoptat obiceiul folosit de reprezentantii unor ONG-uri care le solicita trecatorilor semnaturi in favoarea unor campanii de interes cetatenesc (antidrog, antiviolenta familiala, antitabac etc.), ai nostri avind tabele „in favoarea celor lipsiti de locuinta“ si, evident, solicitind si un mic sprijin financiar. In sfirsit, intre ei, la mijloc de strada, sta si „legalul“, adica un tip care mesteca jalnic dintr-o vioara cu goarna, dar care are in piept un „atestat de muzicant stradal“, eliberat de primaria de sector. Din pacate, realitatea este ca, dintre cersetorii pe care-i vezi in Bruxelles, peste 80% iti raspund imediat la salutul in limba romana, ba chiar, asa cum mi s-a intimplat la intrarea in cladirea Consiliului Europei, ciungul si cocosatul chircit dramatic chiar in calea trecatorilor, auzind vorbindu-se romaneste, a strigat: „Traiasca Romania si ai nostri!“.

Repet, aceasta este cauza obiectiva. Dar mai exista o cauza, generata de absoluta timorare (pentru a folosi un termen cit mai delicat) cu care autoritatile romane, atit de numerosii nostri reprezentanti diplomatici, indraznesc sa abordeze problema tiganilor romani in diversele momente cind in instantele europene se discuta despre tema „tratamentul aplicat comunitatii romilor in Romania“. De ce nu exista curajul de a se spune ca justificarea pe care o prezinta cersetorii tigani romani in fata politiilor din Europa („sintem persecutati, sintem victime, sintem vinati de autoritati“) trebuie si dovedita, mai ales in contextul in care Romania a adoptat cele mai permisive si ample prevederi legislative pentru favorizarea unei comunitati cu reprezentare automata in Parlamentul Romaniei?

Care este strategia de comunicare internationala pusa la punct de Ministerul Informatiilor Publice pentru a contracara o foarte grava miscare care este acum pe cale de a se produce la nivelul opiniei publice europene, cea care identifica Romania ca unica sau, in orice caz, ca una dintre cele mai importante tari de provenienta pentru marea problema pe care o reprezinta cersetorii si traficantii cu carne vie? Poate prea preocupat cu cistigarea razboiului impotriva unor pirliti si inconstienti de ziaristi, ministrul informatiilor publice nu vede ca „situatia comunitatii romilor din Romania“ este – sau ar trebui sa fie in conditii de profesionalism real al institutiei pe care o conduce – o preocupare prioritara. Pina nu va fi cu mult prea tirziu pentru a preveni aparitia unei imagini finale de maxima confuzie intre valorile de reprezentare ale populatiei majoritare din Romania si cele ale comunitatii romilor. In acest sens, va mai amintiti oare celebra asertiune injurioasa „tigani romani“? Ea nu era aplicata doar unei categorii de populatie, ci dorea sa puna o imagine negativa asupra unui intreg popor… Ceea ce, acum, prin neprofesionalismul alor nostri, fereasca Dumnezeu sa se si intimple.