Un scandal pagubos

Scandalul de la liberali ridica mai multe probleme.

Prima dintre ele e legata de cauze. Istoria post-decembrista a PNL e presarata cu nenumarate certuri, divorturi, reimpacari, perioade de acalmie, urmate de alte conflicte. Ca intr-o casnicie in care sotii, cand se plictisesc, isi dau cu oalele in cap. N-a existat partid pe scena politica romaneasca ferit de scandaluri. FSN s-a rupt in doua. PDSR a mai trecut printr-o criza cand a plecat grupul Melescanu pentru a forma ApR. In PD, furtuna a fost mai tarzie: cand la timona a venit Basescu, in locul lui Roman. La taranisti, certurile, izbucnite dupa pierderea alegerilor, au degenerat in circ. PRM a trecut si el prin convulsii, sa zicem „pitoresti“. PNL insa a batut toate recordurile. Scandalurile s-au tinut lant la liberali. Rupturi furioase au dus la formarea unor „meteoriti politici“, ca PL ’93 (care, dupa ce s-a invartit fara succes prin spatiu, s-a intors la „baza“) ori ca PNL-Conventia Democrata (despre care nu mai exista vesti), intr-un razboi de vanitati, ambitii si interese, cu pretentii, chipurile, „doctrinare“. In urma acestor lupte intestine, PNL a cunoscut si gustul esecului, ramanand patru ani in afara parlamentului. Experienta pe care liberalii au uitat-o, se pare, de vreme ce paruiala a reizbucnit. Si nu intr-un moment foarte favorabil. Obosita de alte griji, societatea romaneasca n-are chef acum de balciuri in politica. Incit e legitima nedumerirea. Ce anume i-a starnit pe beligeranti? Cei din tabara Patriciu se plang ca PNL n-are in sondaje cota dorita de ei. Dar n-ar fi exclus ca viitoarele sondaje sa aduca vesti si mai urate si ca un razboi de orgolii, dus prea departe, sa nu mai aiba invingatori. Problema – ca sa revin la ea – este: nu stiu asta, oare, punatorii de paie pe foc? Daca nu stiu, beneficiaza, desigur, de ingaduinta unor vorbe din Biblie. Daca, insa, stiu, lucrurile se complica.

Alta problema pe care o ridica scandalul de la liberali este soarta Opozitiei. Democratia romaneasca seamana, realmente, unei carute subrede, cu o roata stanga masiva, butucanoasa, si o roata dreapta aproape decorativa. Niciodata in ultimii doisprezece ani n-am fost intr-o situatie mai rea in planul optiunilor. Prin ’90-’91, cand Opozitia era la fel de precara in parlament, exista o puternica presiune a strazii care genera asteptari si sperante. Dar azi se poate vorbi de o stare de lehamite endemica, foarte periculoasa. Cu atat mai periculoasa cu cat fatalismul nostru traditional e inclinat, de cate ori e resuscitat, sa se impace cu „anormalitatea“ socotind-o „normala“. In buna masura, procentele ridicate pe care le obtine PSD, in continuare, in sondaje, in ciuda nemultumirilor provocate de neimplinirea promisiunilor sale electorale, se datoreaza, cred, inexistentei unei alternative reale, in clipa de fata. Un vot negativ nu e, pur si simplu, un vot negativ. Dincolo de el, exista speranta ca altcineva va guverna, poate, mai bine. Dar in cine sa-si puna, azi, sperantele cei care sunt nemultumiti de modul cum administreaza PSD tara? Nici PNL, nici PD nu se straduiesc sa creeze impresia unei alternative serioase. Iar scandalul pagubos din PNL nu face decat sa avarieze grav increderea ca liberalii ar putea face pana la alegeri ceea ce n-au facut pana acum. Probabil, singurul beneficiar al acestui scandal este PSD care isi vede intarite sansele de a se permanentiza la carma fara rivali. Si, inca o data, se impune nedumerirea: stiu, oare, asta punatorii de paie pe foc? Daca nu stiu, orbiti fiind de interese personale, de lupta pentru fotolii din PNL, exista scuza biblica, oricat de penibil e un razboi al vanitatilor intr-o tara cu griji mai umile. Daca, totusi, stiu, s-ar cuveni alte explicatii decat cele tinand de orgoliu.

In fine, o alta problema ne-o vor lamuri urmatoarele saptamani. Sunt in stare, oare, partidele noastre sa aiba ceea ce as numi un „egoism inteligent“? Gandindu-se nu, neaparat, la interesele generale ale tarii, ci, pur si simplu, la viitorul lor politic, liberalii ar trebui sa se decida repede sa faca ordine in propria ograda. Asta inainte de a pati ce-au patit taranistii care s-au instalat, prin scandal, pentru nu stiu cata vreme, in penumbra sondajelor. Ramane de vazut daca, macar, acest „egoism inteligent“ va functiona.