De ce cresc preturile?

E o intrebare pe care si-o pun doar cetatenii simpli. Cei care pretind a-i reprezenta n-au timp de o asemenea neliniste. Politicienii sint ocupati cu bataliile din propriile partide. Pesedistii se denunta reciproc pentru afaceri de coruptie. Liberalii se confrunta pentru o himerica functie de presedinte. Jurnalistii abia-si vad capul de fleacurile despre care scriu prin subtila manipulare: dosarele Securitatii, surisul aprobator al vreunui functionar de la Bruxelles in trecere prin spatiul aerian al natiunii.

Cel mai bun raspuns la intrebarea: de ce cresc preturile? e tot o intrebare: de ce nu scad preturile? Veritabila economie de piata, despre care a scris chiar si Tata Mosu Marx, presupune o oscilatie in sus si-n jos a preturilor.

Etichetele marfurilor din vitrinele pravaliilor se dau huta la cele mai mici tresariri ale cursului leu-dolar, ale raportului cerere-oferta, ale meteorologiei.

La noi, de 12 ani incoace, preturile o stiu una si buna: sa creasca! Explicatia data de toata lumea e ca n-avem o autentica economie de piata. O explicatie insa prea generala, neputincioasa in a ne dezlega o enigma. Construim de un deceniu si ceva economia de piata. E greu de presupus ca in anul de gratie 2002 sintem tot in economia comandata de la Comitetul Central si planificata pe un cincinal si jumatate. Ar fi de asteptat ca, macar in unele sectoare, preturile sa scada cit de cit. Fie si pentru ca la un moment dat oamenii s-au saturat sa mai cumpere un produs.

Preturile nu scad, pentru ca in domeniul Regiilor n-avem economie de piata, ci economie de jaf guvernamental. Marfuri si servicii vitale pentru om – cum ar fi carburantul, apa calda, lumina electrica – sint la mina executivului. Si acesta le mareste pretul ori de cite ori are nevoie de bani. Bani pentru a fi cheltuiti anapoda in actiuni electorale. Bani pentru a fi viriti in buzunarele clientelei politice. Sa luam doua exemple. Primul e petrolul. Un distins economist imi spunea ca din pretul unui litru aproape trei sferturi sint taxe si accize. Guvernul PSD sta rau la colectarea taxelor si impozitelor. Si ca sa nu ramina cu bugetul gol, apeleaza la cea mai simpla si mai la indemina masura: pune taxe si accize in pretul carburantului. Economia moderna se poate lipsi de multe lucruri. In nici un caz insa de carburant. Astfel, guvernul a descoperit formula ideala de a face rost de bani de la cetateni. Fara sa-si mai bata capul cu masuri drastice impotriva evaziunii fiscale. Fara a se mai complica inutil cu o armata de controlori fiscali. In toata lumea, carburantul e folosit drept cale de a obtine bani, cit mai repede si fara complicatii, pentru a umple seiful bugetar. Numai ca la noi, spre deosebire de aiurea, guvernul are nevoie de tot mai multi bani, pentru a-i risipi in masuri populiste, pentru a asigura belsugul unei administratii tot mai numeroase. Taxele si accizele pe carburant aduc luna de luna noi sume de bani la buget. In acelasi timp, crescind, ele fac sa creasca si preturile tuturor marfurilor. Al doilea exemplu l-ar reprezenta apa calda. Acest produs ramine indispensabil pentru milioanele de cetateni orasenizati. Ca sa-si asigure confortul, omul simplu e in stare sa plateasca oricit pe apa calda. Numai ca apa calda e monopolul unei Regii. Prin cresterea neincetata a pretului la apa calda, statul, care e de fapt guvernul, isi asigura banii de indestulat clientela politica. O armata de firme – de la cele care produc robinete, pina la cele care produc ziare – traieste din cresterea continua a pretului la apa calda. Fiind vorba de ceva pe care omul e obligat

sa-l plateasca, Regia vira in pret tot ceea ce vrea ea sa risipeasca: pe o multime de angajati dupa criterii politice; pe publicitate data preferential ziarelor binevoitoare; pe contracte ce nu presupun licitatii. Si astfel, gratie monopolului de stat, o Regie n-are decit o singura preocupare: cum sa mai justifice sporul de pret.

Lucrurile sint limpezi. Preturile cresc deoarece, sub pretextul unei politici de stinga, de aparenta centralizata, monopolul statului asigura bani nemunciti clasei de la putere.