Examen de incapacitate

Nu stiu cum se nimeri, dar, tocmai in vremea asta torida, se adunara o droaie de examene; de bacalaureat, de licenta, de admitere in facultati. Seria examenelor a inceput cu cel de capacitate.

Si tot in acest timp, guvernantii au sustinut un nou examen de incapacitate, sesiunea restanta; pe care l-au absolvit cu brio.

La lucrarea scrisa s-a dat subiectul: „Determinarea cetatenilor datornici cu plata cheltuielilor de intretinere de a achita datoriile: tactica, strategie, analiza“. Acest subiect a fost tratat magistral. S-a argumentat ca singurul mijloc prin care cetatenii pot fi determinati sa-si achite datoriile este scumpirea pretului energiei termice si electrice. S-a subliniat ca aceasta masura are o componenta de protectie sociala. Intr-adevar, raminind mai putini bani pentru mincare, iar pretul alimentelor crescind si el, oamenii vor fi feriti de o alimentatie excesiva, ceea ce va diminua pericolul bolilor cardio-vasculare sau al obezitatii. Se vor acorda si subventii de asa maniera incit ele sa acopere partial cheltuielile suplimentare. Desigur, in loc de acordare de subventii, ar fi mai simplu sa nu se scumpeasca energia. Dar numai aparent este asa, caci, psihologic, subventia, aparind drept ceva suplimentar, va putea fi considerata ca un dar din partea conducerii tarii si ar putea genera in mod normal reactii de satisfactie de tipul „multumim din inima partidului“. La fel cum multumeste cersetorul celui ce-i arunca niste bani.

La oral, prima intrebare a fost „cum justificam gradul avansat de saracie a populatiei, precum si eventualele masuri dure pe care le vom lua?“.

Raspunsul a evidentiat faptul ca problema ridicata este de o importanta deosebita, in special prin prisma alegerilor viitoare. Totdeauna, vina trebuie data pe altii si nu numai pe intelectuali si mosieri, ci, asa cum ne arata invatatura marxist-leninista, pe imperialistii anglo-americani si lacheii lor, Banca Mondiala si FMI. Si de aceea trebuie sa intram in NATO, ca sa putem da vina pe ei. La acest raspuns s-a acordat nota zece; ca si la celelalte, de altfel.

Urmatoarea intrebare s-a referit la coruptie; redam raspunsul integral: „Care coruptie? Au depistat organele noastre de control guvernamentale, politia, cazuri de coruptie grave? Nu. Aceste cazuri au fost evidentiate de ziaristi. Daca n-ar fi ei, n-ar fi nici coruptie. Iar in ceea ce priveste recentele acuze de coruptie in guvern, problema lor se va rezolva, iar asemenea cazuri nu vor mai aparea public pe viitor dupa ce Parchetul National Anticoruptie va fi pus sub controlul guvernului. Ramine deschisa problema celor ce genereaza cazuri de coruptie, a ziaristilor. Vom discuta aceasta problema cu ministrul apararii, caci trebuie sa ne aparam“.

Urmatoarea intrebare se referea la numarul mare de pensionari din Romania.

In raspuns s-a subliniat faptul ca problema pensionarilor trebuie solutionata cu delicatete si blindete, ei fiind in fond parintii si bunicii nostri. Nici nu poate fi vorba de solutii brutale si barbare ca de pilda cele folosite de nazisti fata de evrei; exista cai simple, linistite, care duc la acelasi rezultat.

Este suficient sa mentinem pensiile la nivelul actual si sa marim preturile la alimente si intretinere. Din cind in cind, insa nu prea des, pentru a le accentua starea de deznadejde, putem acorda indexari de 50.000 de lei la pensia de 1.200.000 pentru ca, dupa ce achita intretinerea, telefonul, televizorul, sa-i ramina totusi 30.000 de lei pentru mincare. Ca si pina acum, dat fiind ca oamenii au nevoie si de medicamente, indexarile pensiilor pe motiv de boala trebuie sa fie foarte mici. Toate aceste masuri au un caracter profund umanitar, scurtind timpul de suferinta al bietilor batrini.

A urmat apoi intrebarea „cum vor fi folosite fondurile banesti obtinute prin scumpirea pretului energiei?“ S-a raspuns ca exista deja programe concrete, bine conturate. Se vor lansa doua programe prioritare, „nici un demnitar fara trei case“ si „cine slujba mare are merge vara in Canare“. Se va primeni parcul auto al demnitarilor, masinile lor avind deja un an vechime. Se va avea mereu in vedere faptul ca un popor nu poate fi fericit decit daca sint fericiti conducatorii sai, caci ei sint cei alesi, deci cei mai buni. (Nu i-am ales noi? Si parca nu-i vom mai alege). Se vor dubla pensiile demnitarilor si parlamentarilor.

In fine, ultima intrebare s-a referit la privatizare. Privatizarea, s-a spus, trebuie facuta cu grija (pentru cine?). Privatizarea unei importante intreprinderi de stat trebuie aminata, atita timp cit firmele capusa din jurul ei aduc bani pentru ai nostri; trebuie sa avem grija insa sa punem intirzierea pe seama grijii noastre pentru muncitorii intreprinderii. Trebuie facilitat accesul liderilor sindicali la firmele capusa, pentru ce sa minta ei la fel ca noi.

Cind ne hotarim s-o vindem, trebuie sa organizam o licitatie artistica. Firmele cu adevarat serioase trebuie impiedicate sa participe la licitatie fiindca, avind prestigiu cert, nu vor oferi comisioane serioase.

Au mai fost multe intrebari de acelasi tip.

Ma intreb insa: e acesta un examen de incapacitate in a ne asigura noua un trai decent sau un examen de capacitatea lor de a-si asigura lor insisi un trai abundent?