Asurzitoarea tacere a guvernatorului

N-au fost nici jocuri de artificii, nici focuri bengale pentru a sarbatori „victoria“ obtinuta de BNR prin respingerea recursului in anulare, declarat de procurorul general al Romaniei in cazul Bancii Internationale a Religiilor (BIR). Ba, dimpotriva, s-a lasat o liniste cvasitotala, ca si cum nimic nu s-a intimplat sau, in cel mai bun caz, ceea ce s-a intimplat n-ar avea cine stie ce relevanta pentru sistemul bancar romanesc, pentru viata economica si social-politica din Romania de azi.

In unica referire a BNR la „afacere“, consilierul guvernatorului Bancii Nationale, Adrian Vasilescu, spunea, printre altele, ca „introducerea acestui recurs a facut sa se adevereasca proverbul romanesc – tot raul spre bine“ (al cui bine? – n.n.).

„Societatea noastra, care inca este bintuita de confuzii in ceea ce priveste domeniul financiar, avea nevoie de o astfel de clarificare, iar dezbaterea in cauza i-a oferit-o“. Care dezbatere si ce-a oferit ea? Pentru ca intr-adevar ar fi fost o dezbatere daca se admitea recursul (aceasta n-ar fi insemnat implicit readucerea BIR in sistemul bancar, cum sugereaza domnul Adrian Vasilescu), punindu-se in discutie gravele acuzatii de „crima organizata“ si „coruptie institutionalizata“ in conducerea BNR, cuprinse in concluziile unei Comisii parlamentare cu competenta in materie, ca si „incalcarea esentiala a legii“ de catre instantele inferioare care au judecat cauza respectiva, dupa cum aprecia procurorul general al Romaniei.

Asa, cei trei judecatori ce au alcatuit completul au ascultat partile plus niste „voluntari“ (reprezentantii unor organizatii), au inchis sedinta si au cazut pe ginduri vreo sapte zile. Apoi, au anuntat sec ca recursul in anulare a fost respins ca „nefondat“. De ce e nefondat n-am aflat inca. Daca gravele acuzatii, in care au fost nominalizate persoane, institutii, sint adevarate sau nu, tot n-am aflat si asa mai departe… Daca nu ne-am teme de judecata aspra a cititorilor nostri pentru folosirea de termeni nepotriviti, am scrie ca totul seamana mai mult cu un fel de punere a batistei pe tambal…

BNR considera cazul inchis: „O data cu comunicarea sentintei Curtii Supreme de Justitie (CSJ), cazul BIR s-a incheiat definitiv. La aceasta solutie nu mai exista nici o cale de atac, iar procesul de lichidare (cu aceiasi baieti de la Reconversie si valorificare active, desigur – n.n.) isi va urma cursul firesc“, a adaugat Adrian Vasilescu. De altfel, si seful Domniei sale, domnul guvernator Mugur Isarescu, ne-a spus indirect acelasi lucru in interviul acordat Agentiei Mediafax. Superior (ne-a placut), ridicindu-se deasupra nimicniciilor dimbovitene (BIR, BANKCOOP, BANCOREX sau altele), Mugur Isarescu ne-a vorbit, pe aproape jumatate de pagina de ziar, despre marile probleme care-l preocupa pe Domnia sa: integrarea sistemului bancar romanesc (o sa ramina vreo cinci la suta romanesc dupa privatizarea BCR, pentru ca „restul“ – ING Bank, ABM AMRO, Raiffeisen si altele sint de mult integrate) in UE, stabilizarea inflatiei, urgenta extrema (pina la 31 decembrie 2004) a devenirii euro ca moneda de referinta pentru cursul de schimb al leului, independenta Bancii Nationale etc., etc. Buna poanta! Ce BIR, ce falimente bancare in serie, ce Bogza, ce Reconversie si valorificare active? Chestia cu independenta Bancii Nationale e cea mai tare? Mugur Isarescu a suferit brusc o criza de amnezie, uitind ca, intr-o anumita perioada – destul de lunga – a anului 2000, Domnia sa a realizat o performanta unica in istoria mondiala a sistemelor bancare, fiind in acelasi timp guvernatorul Bancii Nationale, prim-ministru al Romaniei si candidat la functia suprema in stat, la presedintie.

Am scrie, daca am fi rai, ca, probabil, s-a angajat prim-ministru si prezidentiabil tocmai pentru a lupta mai virtos pentru independenta guvernatorului si a institutiei patronate de acesta – BNR. Iar acum, chiar fara cele doua infatisari temporare, ne asigura ca nu va inceta nici o clipa lupta pentru independenta… guvernatorului, a BNR-ului. Il credem pe cuvint. Dar nu dam tot atita credit „tacerii“ guvernatorului in „cazul BIR“. Am acordat un spatiu mai larg reactiilor manifeste sau indirecte din partea BNR, asa cum am facut-o totdeauna, in acest caz. Adica am publicat fiecare pozitie emisa de una sau alta dintre partile aflate in proces. Este drept, nu a aparut nici o pozitie a domnului Mihai Bogza sau a celor de la Reconversie si valorificare active, lichidatorul desemnat cu intirziere, dar nu mai putin eficient (in praduirea Bancii, de citeva sute de miliarde de lei, sustin cei de la BIR, ca si concluziile Comisiei Camerei Deputatilor pentru Cercetarea Abuzurilor, Coruptiei si pentru Petitii).

In ceea ce-i priveste pe ultimii (Reconversie si valorificare active), am fost informati in detaliu ca, prin intermediul domnului Arin Stanescu, si-au expus pozitia si proiectele, intr-o discutie, la ceas de seara, la restaurantul „Café Olé“, undeva in Bucuresti, pe linga Piata Amzei, in fata a doi domni mai… sistematici. Cum pozitia respectivei societati ne-a fost comunicata neoficial si indirect, deocamdata n-am inserat-o in coloanele ziarului. Poate ca o vom face intr-unul din numerele viitoare, mai ales datorita atasamentului la cauza, trecut, prezent si viitor, dupa propria-i marturisire la discutia respectiva, al unuia dintre interlocutorii domnului Arin Stanescu. Si aceasta pentru ca noi consideram ca in ceea ce priveste „solutia“ data de completul de judecata de la Curtea Superioara de Justitie (va rugam sa observati ca nu ne referim la institutie, in ansamblul ei, ci doar la cei trei judecatori – Nicolae Mihai, Eugenia Lohan si Veronica Radulescu) mai pot exista cai de atac, atit in Romania (recurs la un complet de judecata de noua judecatori) cit si in afara ei, la Curtea de la Strasbourg. Daca sustinatorii/diriguitorii BIR vor transfera procesul la Strasbourg, Justitia din Romania se va face complet de cacao (scuzati limbajul), pentru ca acolo, prin documentele depuse, se va confrunta statul roman (BIR, cu faimoasele concluzii ale Comisiei parlamentare plus cererea de recurs in anulare, promovata de Parchetul General) contra statul roman (decizia Curtii Supreme de Justitie, alte sentinte date in cazul BIR).

Va fi ceva absolut senzational si este greu de crezut ca, pina la urma, institutiile competente din Romania nu vor realiza ridicolul situatiei, ca sa n-o calificam altfel. Totul este posibil din cauza evitarii repunerii in discutie/dezbatere a ceea ce Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Coruptiei si pentru Petitii a calificat ca fiind un „caz de crima organizata“ si „crasa coruptie, acoperita si legalizata prin acte normative emise in mod ciudat“.

In sfirsit, inainte de a incheia aceasta sumara privire asupra „afacerii BIR“, pe care o consideram doar un subprodus al politicii generale a BNR – cine altfel ar putea fi principalul vinovat decit BNR pentru tot ceea ce s-a intimplat, in ultimii ani, indiferent din ce cauza – management, frauda etc. in sistemul bancar romanesc – sau o parte dintr-un intreg, daca vreti, intregul insemnind suita de falimente, inclusiv cel al Bancii Agricole, pentru ca n-a fost altceva, sa aratam ca am fost surprinsi de „reticenta“ celorlalte segmente ale puterii actuale si chiar ale opozitiei neimplicate direct, fata de acest „caz“ si „solutia“ adoptata la CSJ. Drept pentru care vom fi si noi la fel de rezervati fata de zanganitul armelor in lupta declansata in Romania impotriva coruptiei. Indiferent cine le va zangani si la care palat. In ceea ce priveste tacerea guvernatorului, ea devine asurzitoare, daca luam in considerare ca, in expunerea sarcinilor de viitor pe care ni le-a infatisat, a uitat, de asemenea, sa vorbeasca despre efectele devastatoare asupra economiei romanesti ale politicilor BNR, sub conducerea Domniei sale: politica monetara, a cursului de schimb, care a dus leul la situatia in care se afla, precum si la politica Bancii Nationale, care a dus, practic, la disparitia creditului… Si asa mai departe. Nu dorim sa facem din domnul Mugur Isarescu un tap ispasitor pentru tot ceea ce s-a intimplat si se intimpla in tranzitia romaneasca. Ar fi incorect si n-ar rezolva nimic. Dar are partea sa de vina. In multe cazuri hotaritoare. Cum este cazul falimentarii premeditate a bancilor cu capital autohton.