Furtuna la PNTCD

Pierderea lamentabila a alegerilor din anul 2000 a dus evident la o criza in PNTCD. Daca PNTCD ar fi pierdut puterea si ar fi intrat pe bancile opozitiei ar fi fost ceva. Dar PNTCD a fost sanctionat dur de electorat. Taranistii s-au trezit in afara parlamentului. De fapt, ultimele alegeri au insemnat un dezastru. De atunci partidul este in criza si se pare ca nu se va ridica de unde este. Criza Andrei Marga s-a dus, partidul a intrat in perioada Ciorbea. Dar PNTCD nu a reusit sa iasa la rampa. Lucrurile pareau complet nemiscate. Dispute vechi au alimentat mai multe scandaluri. In interior, liderii s-au invinovatit reciproc de situatia produsa. Capetele de acuzare erau proasta guvernare, dar mai ales coruptia unora dintre lideri. Sint apoi destui care si-au spus ca, daca stau bine mersi in conducere, atunci cind optiunile electoratului se vor schimba, vor reveni si ei la putere. Ei se gindeau la reintoarcerea lui Iliescu, care a stat patru ani in opozitie, dar e iar la putere. Se pierdea din vedere ca Iliescu a revenit pentru ca avea un partid parlamentar in spate, si peste 20%. Ceea ce nu e cazul cu PNTCD. Afara din parlament, (are un singur deputat), cu 2% in sondaje. Lucrurile stau cu totul altfel. Asadar calculul e prost.

Ceea ce are nevoie PNTCD in primul rind este o schimbare semnificativa la virf. De figuri noi, de alti lideri, de alta oferta politica. Pina acum citeva zile se parea ca taranistii erau incapabili sa se transforme. Si cu PNL se intimpla tot felul de lucruri, in cautarea electoratului, si la PNTCD, iata, se intimpla ceva. Pe modelul Stolojan, Ciorbea a preluat puterea in partid. A inlaturat liderii cu imagine proasta, a impins la virf oameni cu buna reputatie. A numit citiva colaboratori, impreuna cu care vrea sa reformeze partidul. Muresan, Opris, Dudu Ionescu si veteranii Galbeni si Diaconescu au disparut din primele zece pozitii ierarhice. Ciorbea are timp doar pina la sfirsitul anului sa faca ceva.

Dupa Praga, noiembrie, incepe adevarata lupta pentru alegerile din 2004. Asadar, momentul este bine ales. Pina atunci PNTCD spera sa se afle in bloc-starturi din pozitii ceva mai bune. Lovitura data de Ciorbea este semnul ca partidele din opozitie par sa se dezmeticeasca. Ele isi revin dupa esecul din anul 2000 si privesc mai atent viitorul. Daca nu se schimba, nu au nici o sansa in alegerile care se profileaza la orizont. Se pare ca acest lucru s-a inteles. Pietrele de moara care stau la gitul lor trebuie aruncate. Daca PNTCD va continua sa vina cu vechile lozinci de la inceputul anilor ’90, degeaba atita efort. Singura lui sansa este sa priveasca nu spre trecut, ci spre viitor. Integrarea in NATO, drumul spre UE cer solutii politice, analize competente, oameni calificati. Romania trebuie sa faca fata acestor provocari. Orice partid care doreste sa nu dispara trebuie intii de toate sa raspunda marilor intrebari care vor traversa societatea romaneasca. Cu nostalgii, cu regrete, cu oferte de altadata, PNTCD va ramine in manualele de istorie, dar nu va avea un prezent si, cu atit mai putin, un viitor.

Nu stiu in ce masura noul proiect in care se lanseaza PNTCD va reusi. Dar cel putin se pare ca experienta anului 2000 e pe cale de a fi inteleasa. E posibil ca partidul sa se relanseze, mai ales daca dezbaterile vor avea loc in tot partidul, si nu doar in cercul restrins al noilor lideri. Daca totul se va reduce la ocuparea unor pozitii strategice pentru ca unii sa se regaseasca pe listele parlamentare, atunci totul va fi in zadar. Nu stim daca partidul mai poate fi animat. Sediile sint goale, lacatele stau pe usi de mult nedeschise. Telefoanele nu sint platite, personalul a fost concediat, lipsa de bani e cronica. Ce ar trebui facut ca partidul sa se anime din nou? Cred totusi ca acest inceput e bun. Arata o anume vointa politica. Sigur, unii vor pierde partida si vor pleca acasa, in viata privata. Ei se zbat pentru ca nimic sa nu se schimbe. Ceilalti nu. E totusi doar un inceput. Stim cit de usor ne entuziasmam la inceput si cit de greu ducem la capat ceva. Sa vedem asadar ce se mai intimpla.