S-a pitit Adrian Nastase sub fustele doamnei doctor

Cazul doctoritei Daniela Rosca a intrat deja in masinaria de telenovele a gazetariei de autogara. Jurnalisti de conditie intelectuala suspecta, intirziati in lectura Sandrei Brown, au dedicat intimplarii cearsafuri de proza ieftina, leoarca de lacrimi. O pedeapsa mai mare pentru protagonistii scandalului de prost gust nici ca se putea. Sa fii o femeie in toata firea, cu meserie invidiata de multi si baiat cu acces la Internet si sa scrie despre tine nu Sadoveanu, nu Cezar Petrescu, nici macar Ionel Teodoreanu, ci lucratoarea din Confectii ajunsa gazetarita fara sa-si dea seama inseamna sa te faci de ris mai dihai decit Mita Baston. Judecata din perspectiva ieftinatatilor care s-au scris despre ea, doctorita Daniela Rosca ne convinge ca-n multi din noi plinge si suspina o coafeza de tirgusor moldovenesc.

Acum, ca implicarea lui Stelian Tanase a fost lamurita, conotatiile politice ale afacerii cad de la sine. Si, inarmati cu adevarul de telenovela al doamnei doctor, nu putem sa nu ne intrebam si asupra gazetarilor dispusi, dupa istorica zi a dezvaluirii, sa caute in dosul intimplarii teribile puneri la cale. Nici n-a apucat distinsa posesoare de stetoscop sa-si stearga lacrimile, ca bine cunoscutii cautatori de dedesubturi politice s-au si pus pe treaba. Stimulat de declaratiile lui Mugur Ciuvica, un fel de Vasile Dancu al lui Emil Constantinescu, un director de ziar s-a napustit asupra lui Adrian Nastase. Atit de sigur era minuitorul de interjectii ca liderul PSD a mesterit diversiunea, incit s-a lansat si intr-o mustrare publica. Un altul, care si-a facut din serviciile secrete o obsesie paranoica, a gasit in povestea de alcov o treaba de spioni cu palaria trasa pe ochi. Citind comentariile din presa ce se vrea serioasa, ne-am gindit cit de mult ne lipseste azi Nae Ionescu, fondatorul interogatiei de bun-simt in gazetaria valaha. Aceasta deoarece o singura intrebare banala pe care si-o pun oamenii cu picioarele pe pamint ar fi fost in stare sa spulbere toate scenariile fanteziste despre intimplarea cu dezvaluirea de adulter. Traim, slava Domnului!, in democratie. Doctorita Daniela Rosca a convocat presa, a strabatut Bucurestiul pentru a ajunge pina la sediul GDS din Calea Victoriei, a deschis gura si a vorbit, a distribuit un text redactat de minuta ei, s-a dus pina la redactia unui ziar ca sa fie pozata. Toate aceste miscari presupun – vorba filosofului – liberul arbitru. Cine si ce putea constringe un om de 47 de ani, lucrind la o policlinica de top, sa consume atita timp si energie? E o diversiune pusa la cale de Adrian Nastase, au strigat politicienii si jurnalistii. N-ar fi fost normal sa se intrebe, inainte de a declara o asemenea prostie, cum a procedat premierul? A drogat-o pe doamna doctor duminica dimineata, dindu-i apoi drumul prin Bucuresti? A rasucit-o cu cheita si a pus-o pe sine? I-a plantat un cip in creierul mic? Sau, poate, i s-a pitit sub fuste, tragind de acolo, dintre pulpele prea dispuse, sforile ce deschid buzele a vorbire si bratele ce se misca a gest?

Actorii acestui episod de telenovela s-au facut de ris in eternitate. Nu acelasi lucru se poate spune si despre cei care s-au grabit sa vada intr-o poveste de amor ghebos o diversiune politica inspaimintatoare?