Azi esti, miine nu esti

Anul trecut a fost unul bun pentru diplomatia romaneasca. Pe plan extern, am avut succese. Bilantul lui Geoana este unul pozitiv. La sfirsitul lui 2001 se ridicau vizele pentru tot romanul care ar fi dorit sa calatoreasca in tarile din spatiul Schengen. Nu s-a repezit nimeni sa voiajeze cu bagajele in miini prin Occident. Nu prea au fost de nici unele, sintem cam saraci. E scump al dracului. Dar s-au mai dus romanii sa vada cum e pe afara. Aia chiar muncesc prin Occident. Nu se prefac. Au gasit ai nostri cite un loc de munca la negru. Cum o fi, bani sa iasa. In 2002 s-au incasat la buget cinci miliarde de dolari adusi de cei care trebaluiesc dincolo de granite. Asta a fost o gura de oxigen pentru economia noastra amarita. Ca simbol a fost si mai bine. Lumea a vazut ca sintem la fel, nici guliveri, nici pitici. Pe final de 2002, la Praga, am fost invitati sa facem parte din NATO. La Copenhaga, am obtinut o foaie de parcurs si un deadline, 2007, 1 ianuarie. Asadar, stim ce avem de facut. Garile sint trasate, calendarul e clar. Avem treaba, nu mai sintem nedumeriti. Stim incotro e binele nostru si pe unde trebuie sa o apucam. Sentimentul ca sintem exclusi din Europa, de acum, sa ne mai lase in pace. E drept ca ne-am facut-o cu mina noastra. Cu mineriade, cu coruptia, cu tot ce vrei. Avem imaginatie, nimic de zis. Cu multa lene orientala, cu smecherie, convinsi ca noi sintem descurcareti si avem noroc. Am ramas de caruta si vedem cum e. Stam prost, vorba cuiva.

Nu ne-a impiedicat nimeni sa facem reforme, sa mergem mai cadentat. Altii au facut-o sub ochii nostri. Nu s-au sfiit sa taie in carne vie, sa ridice rata somajului peste 15%, sa inchida fabrici. Au strins cureaua un an, doi, apoi s-au redresat. Economia a inceput sa mearga, au redus pierderile, au dat drumul la piata. Azi au 500 de dolari /lunar/ pe cap de locuitor. Noi sintem tot la 100 de dolari pe cap de locuitor, vai de mama noastra! Aplicam senini si fara umor formula „sarac si cinstit“. Ca si cum saracia noastra ar avea ceva de-a face cu munca si priceperea! Sau cu curajul de a schimba lucrurile. Sigur, politicienii nostri sint vinovati de aceasta incetineala. Ei nu s-au priceput intii de toate cum sa faca. Apoi s-au temut de schimbari care cereau sacrificii populatiei. Au dorit sa stea la putere, sa cistige alegerile, si au preferat sa corupa electoratul cu vorbe dulci. Sa nu ii dea bataie de cap.

Adevarul a fost ca economia a cazut in lipsa reformelor. Nimeni nu a cistigat bine. Cu exceptia Domniilor lor, care au facut parale multe din politica. Populatia a saracit tot ascultind la promisiuni ca o sa fie bine. Multi alesi au devenit milionari in dolari. Nu stiu daca exista prin parlament indivizi atit de fraieri, care sa nu aiba, saracii, afaceri. Din majoritate sau din opozitie. Nu trece zi de la Dumnezeu sa nu aud: aia e afacerea lui cutare, ailalta e afacerea lui cutare. Nume ilustre de vajnici parlamentari. Si toti se ocupa personal de ele. Au grija de prosperitatea lor si a rudelor si o fac cu sfintenie. Filosofia lor e simpla: azi esti, miine nu esti! Acum ori niciodata. Cum sa isi aloce timpul lor pretios sa faca binele public. Se vor descurca ei in campanie cu minciunele, cu palavre. Poporul trebuie sa aleaga pe cineva, nu are incotro. Asa ca poate mai au noroc. Iar daca esti intr-un partid mare, cu mass-media sub control, cu bani ghiotura, nu ai chiar nici o grija. Vei fi inca patru ani in parlament. Poate chiar ministru.

Victoriile externe s-ar putea sa insemne putin si nefericirea profitorilor, plescarilor politicii noastre interne. Ni se cere de la Bruxelles mai multa, pardon, rigoare. Ni s-au strigat in urechi tot felul de lucruri. Ne-am facut ca nu auzim. I-am dus pe toti cu presul. Una am semnat la Bruxelles, alta am facut acasa. Impresia mea este ca nu o sa mai tina mult comedia. Ceva se va schimba. Cine a apucat sa isi puna deoparte niscaiva milioane de dolari/euro, niste fabricute, niste rafinarii, niste mii de hectare de teren arabil si padure, bravos. Halal sa le fie! De acum, viata va fi mai grea pentru dumnealor, plescarii, noii imbogatiti. De acum, va trebui sa fure mai cu grija. Cam asta e tot.