Mediul ambiant

Un prieten bun si vechi este invitat de oficialitati sa faca parte din guvern. Invitatia a venit chiar inainte de sarbatorile de iarna, cind toata lumea se pregatea de sarmale si cadouri, asa ca prietenul a avut destul timp sa judece si sa discute cu „anturajul“ care ar fi decizia corecta.

Omul are tot ce-i trebuie: o firma care merge bine, o casa, niste copii, salariati vrednici si cinstiti. Are, de asemenea, ceva experienta in propria-i meserie. Dar invitatia l-a luat pe nepregatite. Nu s-ar fi gindit niciodata ca ar putea face parte din lumea celor care decid. Indoit in suflet, mindru de invitatie, dar confuz in intentii, omul nostru incepe sa-si consulte mediul ambiant.

Se duce la parinti, pensionari modesti si onesti, adinc munciti pe santierele de constructii si nedumeriti ca tot ce au construit vreme de patruzeci de ani in tara se numesc astazi „gauri negre“ si trebuie inchise. Parintii stau pe ginduri si spun „Fiule, faci cum te taie capul. Dar protejeaza-te, sanatatea ta e mai presus de orice“. Omul se intoarce acasa mai nedumerit de cit fusese la inceputul vizitei: cum adica, munca in guvern inseamna sa-ti maninci sanatatea?

Cu indoiala in suflet, prietenul meu se duce la fratele sau. „Ma, ii zice acesta, parca aveai alte planuri, o noua investitie la firma, casuta de pe malul Dunarii, barca, ce cauti tu pe acolo?“ E clar, gindeste omul nostru, fratele meu nu vrea deloc sa se ocupe de barca si casuta, vrea sa stau eu pe loc si sa le rezolv eu ca intotdeauna.

Si omul merge la un prieten vechi, din vremea facultatii. „Totdeauna ai fost un arivist. Totdeauna ai vrut sa ajungi la virf. Acum ti se ofera ocazia. Lasa tot si du-te la guvern. Firma o sa-ti mearga prost, dar o vei salva cumva cu bani de la buget. Sau vreo finantare PHARE, ceva. Va trebui sa faci tot felul de giumbuslucuri ca sa-ti pastrezi postul, dar inveti tu cum sa faci. Prietenii te vor parasi, dar daca esti in guvern, nu mai ai sentimente, ci numai interese. Du-te, oricum nu prea ai facut nimic pe lume“.

Confuz, omul nostru vine acasa. Sotia il ia de la usa: „Am aflat din tirg ca ai acceptat o functie in guvern. Ti-ai dat arama pe fata. De mult banuiam eu ca esti in legatura cu astia, hotii, coruptii, banditii, comunistii, securistii. Nu mai vii pe aici. Ia-ti lucrurile si du-te la casa de vacanta, ca acolo iti place sa stai. Ai sofer, ai secretara, te descurci tu. Eu nu pot sa ies in oras cu un sot in guvern“.

Ca si ciumat, omul nostru se duce la un birt sa manince ceva si sa bea un pahar de vin. Se aseaza la masa, vine chelnerul cu un aer slugarnic si zice: „Am auzit tot. La mai mare, conasule… Stiti, am un nepot care ar vrea sa intre in politie. Sau la vama, unde daca nu curge, pica… Are el ceva bube la dosar, dar acum mata esti acolo unde toate se aranjeaza cum trebuie… Iesim si noi la interval cu un material didactic, stii mata cum se fac lucrurile pe acolo“.

Omul se duce la birou. Ingindurat, il suna pe cel care i-a propus functia: „Domnule prim-ministru, stiti, eu sint cam bolnav, am avut si o operatie, m-am gindit mai bine, nu sint potrivit pentru munca aceasta“. La care, cel de la celalalt capat al firului ii spune cu amaraciune: „Da, inteleg, te-au luat toti in suturi, asa-i ? Nevasta-ta, fratele, colegii, prietenii? Cam asta este mediul ambiant. Acum cincisprezece ani era o mindrie sa fii la guvern. Acum este o rusine. Daca nu vii la munca, macar ma intelegi si pe mine putin?“.

Da, inteleg.