Lui Victor Babiuc i s-a dat una cu tocul

Presa a primit cu acreala, daca nu chiar cu ostilitate, inscrierea lui Victor Babiuc in PD. S-a procedat de urgenta la reamintirea periplului acestui politician prin mai multe partide. S-a insistat, cu o cruzime tipica presei democrate, pe scrisoarea pe care Victor Babiuc a iscalit-o la plecarea din partidul in care a revenit. Puse fata in fata, cele doua momente nasc un contrast. Evident, nu in favoarea politicianului. Concluzia este categorica, fara drept de apel: Victor Babiuc intruchipeaza perfect tipul politicianului ratacitor prin mai multe partide, al fenomenului poreclit „aviatorism politic“. De inteles pozitia gazetarilor fata de hotarirea luata de Victor Babiuc. De inteles pina la un hotar. Cel care desparte chestiunea personala de chestiunea publica. E bine ca s-a exprimat un sentiment fata de un gest al unei persoane. Asta inseamna ca trebuie sa lipseasca exprimarea sentimentului fata de partidul care l-a acceptat. Un om politic, asemenea oricarui om, poate avea multe dorinte. Nu atit dorintele sale conteaza, cit cei care i le indeplinesc. In cazul de fata, daca am fi cu adevarat corecti, ar trebui sa ne spunem parerea si despre decizia Partidului Democrat de a-l reprimi pe Victor Babiuc in rindurile sale. Cu atit mai mult se impunea asta cu cit subiectul care risca dintr-un asemenea moment e Partidul Democrat si nu politicianul Victor Babiuc. In tratarea cazului de catre presa, accentul a fost pus pe om si nu pe formatiunea politica nu din stingacia de perspectiva, ci din tendentiozitate. Victor Babiuc e un personaj incomod pentru multi jurnalisti. Cum ai scris ceva mai aspru despre Domnia sa, cum te da in judecata. Eu insumi am avut un inceput de proces cu fostul ministru al apararii. Sentimentele, care sint navalnice la multi jurnalisti, au impiedicat o intelegere mai complexa a momentului.

Din acest punct de vedere, acceptind ca in plan moral imbratisarea celor pe care i-ai injurat nu e tocmai potrivita, trebuie sa cautam si o explicatie a deciziei. Si aceasta nu poate fi gasita fara reamintirea ca Victor Babiuc reprezinta inca un potential pentru politica romaneasca. Domnia sa a fost in ultimii 13 ani ministru al justitiei, ministru de interne, ministru al apararii nationale. De fiecare data a plecat din postul respectiv nu pentru c-ar fi fost incompetent, nici macar pentru ca ar fi gresit, ci pentru ca asa au cerut imprejurarile. Fie c-a fost nevoie de Domnia sa intr-un alt post, fie ca s-a schimbat culoarea politica a guvernului. Bine pregatit profesional, om cu viziune politica moderna, democratica, inca in putere ca resurse fizice si sufletesti, Victor Babiuc s-a trezit treptat-treptat impins pe linie moarta. Explicabila, asadar, nevoia sa de a-si gasi un loc activ in politica actuala. Si, in aceste conditii, cum PD a fost singura formatiune binevoitoare, era normal sa se intoarca in PD.

Dar nu numai atit. In cei 13 ani de democratie nu s-au format prea multe autentice personalitati politice. Pe adevaratii politicieni ii numeri pe degete. Isi poate permite Romania sa tina pe linie moarta personalitati precum Victor Babiuc? E doar una din intrebarile ale caror raspunsuri ne obliga sa fim mai prudenti inainte de a condamna gestul cunoscutului politician.

P.S. Ieri, Constantin Ticu Dumitrescu si-a anuntat reintoarcerea in PNTCD, formatiune din care a plecat cu taraboi. In conferinta de presa a partidului, Domnia sa si-a mai imblinzit criticile fata de PSD si fata de Ion Iliescu. Sint curios daca se va scrie si despre acest simpatizat de presa ca si despre Victor Babiuc.