In fiecare zi e iarna

De cind am aflat ca trebuie sa platesc impozit pentru el pretuiesc mai mult balconul meu; adesea stau in el si admir privelistea ce mi se ofera.

E iarna afara; si parca si-n suflete e iarna. In fiecare zi e iarna!

Si parca iarna asta a vrut sa sintetizeze istoria acestor treisprezece ani de dupa ’89. La inceput a fost o zapada alba si curata ca o speranta; apoi totul s-a noroit, s-a murdarit, s-a intinat.

Fiecare zi incepe la fel; plimbarea de dimineata a catelului. Catel care, dupa multe experiente dureroase, a devenit apolitic. Nu-l intereseaza culoarea politica a celor aflati la putere; lucrul esential este ca el sa aiba burta plina. Ceea ce mi se pare o pozitie extrem de rezonabila.

Apoi plec pentru cumparaturile matinale. Inevitabil trec prin fata Salii Polivalente sau, mai bine zis, prin fata ruinelor ei. Pina la urma, intreaga responsabilitate pentru dezastru a cazut pe trei copii. Poate ca acest lucru este adevarat (desi am serioase dubii), dar este nemilos de injust. Citi alti mari escroci au pagubit tara cu sume enorme, dar n-au fost trasi la raspundere? La citi li s-au luat casele? A fost actiunea copiilor un act premeditat? Ce cistig are societatea distrugind efectiv existenta a trei copii?

Copilul unui prefect din Bihor, membru marcant al partidului de guvernamint, a furat milioane de dolari. A fost arestat, incatusat ca si cei doi minori? I-au confiscat casele lui taica-sau? As’, „copilul“, de fapt major, si deci responsabil total de faptele sale, a fost ajutat sa fuga peste hotare, cu milioane cu tot, iar tatal sau e bine mersi! Asa vom face ordine in tara, pedepsind copii care in joaca au dat foc (poate) unei cladiri, dar lasindu-i in libertate sau tratindu-i cu blindete pe marii infractori, sau pe copiii unora cu „pile“? Cum a fost pedepsit baiatul unui colonel, hot de masini, violator? Cum au fost pedepsiti copiii unui senator din Brasov pentru grave acte antisociale? Nu mai insist ca mi-e scirba.

Si-mi continuu drumul intr-o zi de iarna.

Ajung in portiunea cu magazine si circiumi. Crisma „La Gogu“ e inca inchisa. In fata uneia din mesele de tabla situate in afara circiumii, in fiecare dimineata sta batrinul cu perna. Batrinul doarme in holul unuia din blocurile A din fata Salii Polivalente.

Diminteata cind locatarii se trezesc, isi pune perna intr-o sacosa, patura intr-alta si vine in fata circiumii. Fiindca ghetele sint rupte, iar pe jos e umezeala, ia niste cartoane din lada de gunoi si le asaza sub picioare. Mai tirziu, cind crisma se deschide, barmanita miloasa ii permite sa stea la o masa; chiar daca nu consuma nimic. Iar seara se intoarce la scara blocului. Cred ca, daca autoritatile ar afla, l-ar pune pe batrin sa plateasca intretinere pentru caldura. Chiar daca pe batrin il cheama Marin Preda!? Mai ales ca el are locuinta, dar a fost alungat de copii!

Imi continuu drumul spre chioscul de ziare. Recunosc ca am acest viciu de a citi dimineata devreme ziarele; viciu care, in functie de ziarul citit, poate fi considerat perversiune.

Dau coltul dupa atelierul de geamuri si oglinzi; in fereastra, un anunt patriotic: „Nu urinati; bun simnt (sic)“. Lozinca e incadrata de doua sageti cu sensuri contrare, care intentioneaza sa indice locurile unde urinatul poate fi considerat un act de bun-simt. Una din directii indica un closet de tabla, cu lacat la usa, la a carui vedere iti trece orice dorinta de a face ceva. Celalalt sens indica un afis albastru, decolorat, in care sint reprezentati trei trandafiri sub patru litere: PSDR.

Trec prin fata unei foste cofetarii, inchise de mai bine de un an. Mai erau doua cofetarii in zona, dar s-au inchis. Oamenii nu mai cumpara prajituri; de-abia le-ajung banii pentru piine. Si astfel, o alta posibilitate de a ne indulci viata ne este anulata!

Imi cumpar ziarele si ma-ntorc spre casa. „La Gogu“ crisma s-a deschis; o muzica sublima izvoraste din local: „Ai miros de parfum / Dupa tine sint nebun“. Sint fericit ca e nebun si nu turbat, caci atunci rima pentru substanta cu miros ar putea fi dubioasa. Femeile cu laptele si-au etalat sticlele pe trotuar. Citiva din cateii mahalalei se tin dupa mine sa le dau piine. Totul demonstreaza cit de gata sintem sa intram in Europa.

Acasa citesc ziarele; aceleasi stiri obisnuite. Inca o escrocherie sau un furt, o octogenara violata, un sinucigas care si-a luat zilele de prea multa fericire… Noi taxe, noi majorari de impozite, noi cresteri de preturi…

In fiecare zi e iarna!