De veghe in turnul castelului suveran

Conflictul din Irak a accentuat problemele institutionale pe care le are Europa. Desi exista un Consiliu European, un Parlament European, o Curte de Conturi Europeana, un Consiliu Legislativ si o banca unica de emisiune a euro, Europa nu are toate atributele unui stat federal. Europa actuala este definita ca o uniune voluntara de state, care cedeaza foarte putin din propria lor suveranitate si suzeranitate pentru a face loc organismelor federale. Armata nu este comuna, ci a fiecarui stat in parte, cheltuielile de aparare fiind suportate din bugetele nationale. Unele state membre sint in acelasi timp membre NATO, altele sint declarat neutre (cum este Austria). Serviciile de informatii nu sint unificate, desi exista un birou european pentru colectarea informatiilor necesare functionarii Uniunii Europene. Nu exista o politica externa unitara, fiecare stat pastrind toate atributele politicii externe, astfel incit, in anumite momente, statele membre ale Uniunii par ca o iau unele impotriva altora. Nu exista, de asemenea, o politica comuna pentru dezvoltarea economica, astfel incit atunci cind se face analiza unor sectoare economice se vede limpede ca se cheltuiesc multe resurse pentru o competitie interna inutila. Competitia este intotdeauna motorul dezvoltarii, dar de ce statele membre sa finanteze in acelasi timp fermierii francezi si exportul de produse agricole spaniole in Franta? Nu exista o administratie publica unitara, astfel incit, ca sa iau un exemplu la zi, conventiile civile sint acceptate in unele parti si ilegale in altele.

Pentru cineva care vine astazi din afara Uniunii Europene, aceste aspecte si inca multe altele par anormale. Nici uniune federala, nici coalitie de state pe deplin independente, ce fel de organizare are Europa? Cind este vorba de decizia de a sprijini Statele Unite ale Americii in eliminarea unui dictator sau a unei dictaturi, imediat politicienii statelor membre se dezlantuie unul contra celuilalt, aducind in memorie momente de dureroasa amintire. In rest insa, stau linistiti la masa si iau decizii care deschid pietele capitalurilor, fortei de munca si activitatilor economice. Iar cind criza politica trece, activitatile de cooperare se intaresc si mai mult.

Intr-adevar, Europa nu pare prea organizata. Totusi, aparenta dezorganizare de astazi este un enorm progres. Aproape de neimaginat cu trei decenii in urma si aberant cu cinci decenii in urma. Lipsa vizelor, moneda unica, parlament european, libertatea de a lucra in oricare colt al Europei, toate acestea pareau scorneli ale unei minti iremediabil bolnave acum citeva decenii. Va puteti imagina ca in 1975 era ilegal sa scoti din Franta mai mult de zece mii de franci francezi si sa-i cheltuiesti in Belgia? Va puteti imagina ca vama germana ii perchezitiona la singe in 1975 pe toti cei care duceau piese de schimb pentru Opelurile lor din Italia? Dar ca italienii faceau micul trafic de frontiera cu austriecii, unii dind pantofi si haine si altii benzina, pentru ca Austria, producatoare de petrol, avea benzina mai ieftina? Si cite si mai cite… Avem si noi povesti cu traficul de rulmenti, video, blugi si cafea, dar cele europene din 1975 le intrec pe toate. Ca sa nu mai vorbim ca in 1985, inainte de unificarea tarifelor vamale, cel mai mare volum de contrabanda din lume se facea cu tigari americane, peste Canalul Minecii, intre Franta si Anglia.

Acum, aceste lucruri nu mai intereseaza pe nimeni. Astazi, nimanui nu i-ar mai trece prin cap sa cumpere brinza din Franta si sa o care in Austria sau vin din Spania si sa-l duca in Germania. Fiecare se poate duce la magazinul din colt si cumpara ce vrea. Exista negustori pentru a face aceste lucruri. Nu mai poti cistiga citiva dolari din micul trafic de frontiera.

Felul in care arata Europa in prezent pare intr-adevar ciudat pentru cineva care acum se intereseaza de ea, dar uimitor pentru cei care isi aduc aminte cum arata in 1945 sau 1965.

Largirea Uniunii Europene cu inca 12 state, inclusiv Romania, accentueaza nevoia unei schimbari. In ciuda nationalismelor interne, noii membri ai Uniunii Europene sint mult mai inclinati sa reduca propria suveranitate in schimbul unei mai mari securitati militare si prosperitatii. Cu alte cuvinte, daca astazi s-ar pune la vot, esticii ar vota probabil masiv in favoarea unui presedinte ales al Uniunii Europene, unei armate unice, unui unic sistem de impozite si a unei singure administratii publice. Ceea ce ar fi un progres crucial in istorie. Cu toate ca in Europa se vorbesc vreo 70 de limbi si dialecte, multi stiu cele o mie de cuvinte in engleza necesare pentru o convietuire normala. Iar cei care nu stiu, vor invata. Totusi, in timp ce esticii sint inclinati catre statul federal european, vesticii sint mai sceptici, multi vestici mai cred inca staruitor in ideea de mic stat feudal, cu un castel pe deal, stat caruia ii vezi marginile de pe turnul castelului. Simpatic, dar iremediabil depasit.