UN CARTOF, DOI CARTOFI

E o vara nu prea buna pentru vacante pe litoral. Cam ploua, termometrul nu urca aproape deloc peste 30 de grade. Totusi, sintem asaltati de tot felul de rapoarte simandicoase despre seceta prelungita, despre recoltele distruse de arsita. Buletinele meteo ne tot vestesc ploi, vinturi dinspre nord-nord vest, precipitatii, furtuni, si alte bucurii pentru copii. Se spune ca se vor finanta intr-un fel irigatiile. Organismele internationale se uita spre saracia noastra cu jind. Adica ar scoate niste bani. Primim asigurari oficiale. Asta vrea sa insemne ca sintem bine vazuti. Sa avem asadar incredere. Si sa asteptam vremi bune. Cu asteptarea stam perfect. Ni se potriveste, asa cum am invatat din manualele de istorie. Primim vesti din astea cite 100 pe zi. Sintem tara cu cele mai multe vesti bune pe cap de locuitor din lume. Primim si lectii de agricultura benevole dinspre diferite palate. Cine are timp asculta.

Sintem asigurati ca s-au luat masuri sa se importe griu fara vama. Asadar, pretul piini nu va creste, romanul sa doarma linistit pe cuptor, nimeni nu il va deranja. Se pot folosi in continuare circiumile cu umbrelute colorate, cu marci straine. Taranul poate folosi si santurile satesti ca sa rida de cine trece pe sosea. Somnul lui istoric continua. Poate, de alegeri, va fi trezit cu fanfare si dus la urne. Sint la tara peste 40% din voturi. Un „Desteapta-te, romane!“ va suna triumfal pe toate ulitele. Eventual, pina atunci, se injura politicienii si se taie frunza la ciini. Nu trebuie sa mai scoata nimeni parale in plus din buzunar. Agricultorii, dragii de ei, vor primi subventii, ajutoare pentru te miri ce. Pensiile lor se vor dubla, daca nu stiati. Bugetul a descoperit prin buzunarele lui misterioase – asa, peste noapte – niste resurse inca nefolosite. Sa vezi acum postasii umblind din poarta in poarta, ducind bucurie prin case. Va fi bine. Taranul a ajuns la mare pret. I se face o curte nebuna. Saracia e cit casa, dar lucrurile merg unde trebuie. Directia e cea buna, chiar daca sondajele arata ca majoritatea romanilor cred ca nu. Dar cine mai crede azi in sondaje in afara de naivi?

Orasanul isi numara tacticos banii. Nu e o operatie complicata, nu ia mult timp. Banii sint putini. Deschizi portofelul si intr-un minut il inchizi la loc. Ai terminat. In vacanta, la odihna, nu se duce, ca nu este obisnuit cu distractia. Omul nostru se duce la tara sa munceasca o bucata de pamint. Ca asa e el, patriot. Sta prin ograda parintilor si da la pasari. Ocupatie nobila. Iese cu Dacia pe cimp, ca tot nu are cai sau tractor. Rabla nationala e foarte buna. Cine zicea ca nu? Mai bea o bere, ofteaza si… atit. Face filosofie de doi bani. Ii caineaza pe politicieni. Saracii! Dosarul agriculturii pentru Uniunea Europeana este cel mai complicat. Ce sa cautam noi pe pietele occidentale cu cartofii nostri, cu rosii storcite, cu mierea de albine sub standardele internationale, cu conservele noastre de cazemata? Le au ei pe ale lor. Te intrebi cum de gasesti in pietele noastre populare pui din toate zarile, banane & portocale? Taranul nostru nu mai vinde mere, castraveti. Importa va sa zica… E devenit comerciant, ca sa nu zicem capitalist sadea. Decit sa cultive acasa la el, asteapta sa ii aduca sub nas altii tot ce are el nevoie. E mai bine asa. Ce sa mai muncesti, sa semeni, sa uzi, sa ingrasi pamintul, sa stringi recolta, s-o bagi in hambare, sa o ambalezi, sa te duci la mama dracu’ sa o vinzi…

Gluma ca gluma, dar incercarea cu UE si agricultura noastra abia incepe. Sa vedem pe unde scoatem camasa. Sintem rau de tot ramasi in urma si nu am renuntat sa ne leganam in iluzii.