Evolutii pozitive, dar fragile (4)
Desi spaimele unui public prea indelung mentinut in izolare si sub prea intensa presiune ideologica sint un factor important in analiza unei societati, ele nu au fost considerate importante. Numai evolutia unor factori adinci ai societatii si economiei a reusit sa reduca anxietatile sociale, creind stari pozitive ale spiritului public.
Cel mai important factor de evolutie poate fi considerat presiunea institutiilor europene de a stabiliza institutiile democratice, de a mari transparenta actului decizional, de a depolitiza justitia si administratia de stat si de a combate coruptia. Procesul de integrare europeana nu este, cel putin in cazul Romaniei, un simplu proces de armonizare a legislatiei si de adoptare a acquis-ului european. Presiunea tehnicienilor de la Bruxelles pentru transformarea structurilor sociale, administrative si economice s-a dovedit ineficienta atita timp cit ea s-a exercitat numai la virful societatii. Numai in momentul in care politicienii si tehnicienii europeni au apasat pe mecanismele sociale si au inteles spaimele structurale ale romanilor, ei au putut genera o presiune suficient de puternica pentru a obtine transformari intr-adevar semnificative. Ritmul de modernizare a justitiei, administratiei civile, economiei s-a accentuat mult dupa ianuarie 2001, cind oficialii europeni au inceput sa se adreseze direct publicului romanesc cu sugestii de actiune. Raportorul Parlamentului European pentru Romania, Emma Nicholson, nu a avut succes in eliminarea coruptiei si incetarea traficului cu adoptii internationale atita timp cit s-a limitat la discutii, poate aprinse, cu oficialii romani. Primele sale conferinte de presa din primavara anului 2001 au generat atit de mult interes si sprijin din partea mass-media si a publicului romanesc incit autoritatile au fost de acord sa intrerupa ciclul infernal al adoptiilor contra plata. Oficialii romani, publicul romanesc si institutiile europene au rezistat presiunilor unei campanii internationale de lobby in favoarea adoptiilor si au corectat un sistem care parea ca este endemic societatii romanesti.
Acest exemplu a fost folosit si in cazul persoanelor cu handicap, cresterii transparentei in actul de decizie, sistemul de elaborare a politicilor publice, cresterea capacitatii administrative a puterii executive din Romania. Sprijinindu-se pe un public care, pe masura ce acumula stocul de cunostinte necesar, crea presiune asupra guvernantilor, oficialitatile europene au obtinut o viteza mai mare a schimbarilor decit au sperat. Dintr-o problema, Romania este pe cale sa devina un caz de succes in integrarea europeana.
Modificarile spiritului public s-au accentuat dupa eliminarea vizelor Schengen pentru romani (ianuarie 2002). Publicul romanesc a inceput sa circule in Europa in cautare de locuri de munca mai bine platite si mai putin taxate – forta de munca din Romania este cea mai taxata din Europa, la un salariu lunar de 400 de euro in mina, angajatorul si angajatul platesc 600 de euro statului si asigurarilor sociale. Experienta directa a contactului cu conditii de munca diferite, cu mijloace de transport curate si performante, cu mass-media si cu lumea occidentala au creat conditiile pentru eliminarea multor spaime structurale si a consecintelor lor. In acelasi timp, eliminarea vizelor a insemnat si circulatia in Europa a unor elemente fara simt civic, ceea ce a condus la necesitatea unor servicii de frontiera si de politie moderne in interiorul tarii. Cersetorii prezenti pe strazile Parisului, desi neplacuti pentru parizieni, au generat nevoia de modernizare a institutiilor abilitate cu controlul si repatrierea din Romania. Sintem pe cale sa ne indepartam de militia populara, care controla femeile insarcinate si le monitoriza pentru a nu apela la avorturi ilegale.
Schimbarile din spiritul public sint abia la inceput. Clasa politica din Romania, care a facut o obsesie din reintegrarea in Europa si apartenenta la NATO, este adeseori mirata de sprijinul pe care social-democratii lui Adrian Nastase il au din partea publicului votant. Veniti la putere in decembrie 2000, dupa o lupta acerba cu extrema dreapta, fara incredere din partea institutiilor internationale, a mass-media si a publicului, social-democratii au urmat pas cu pas cerintele publicului, fericit identice cu cele ale institutiilor europene. Social-democratii au redus inflatia, au accelerat transformarile din politie si administratie, au stabilizat sistemul politic, au renuntat la „divide et impera“, au cautat cai de negociere si s-au straduit sa se conformeze cerintelor din ce in ce mai sofisticate de integrare. Ca urmare, publicul ii rasplateste astazi cu cifre de peste 50 % in sondaje, valori nemaiintilnite in politica romaneasca din 1990.
Evolutia spiritului public romanesc este insa sub semnul intrebarii. Poate ca putem demonstra ca sechelele unei societati totalitare sint eliminate treptat din matricea mentalitatilor. S-ar putea sa putem demonstra ca nu mai exista cale de intoarcere in societatea romaneasca, la vremuri centraliste si totalitare. Aceasta, in ciuda unui numar de nostalgici dupa sistemul de tip sovietic, cu buna reprezentare in parlamentul actual. Dar nu putem sti in ce directie va merge acest public. Se va armoniza din ce in ce mai mult cu spiritul public european, tolerant, precis in exercitarea atributiilor publice, multumit de succesul crearii primei uniuni pasnice din istorie? Sau va dezvolta un spirit de frontiera, romanii devenind din 2007 ultima frontiera estica a NATO si Uniunii Europene? Vor deveni romanii exportatori de coruptie sau importatori de corectitudine? La aceste intrebari se va raspunde intr-un mod care nu ne va permite sa fim spectatori neangajati.
