Una, alta

Sint la Paris de citeva zile si observ lucrurile departe de casa. Nici aici nu scapi de mahalaua cu pricina. Bineinteles, aproape nu e statie de metrou unde sa nu urce doi- trei de-ai nostri, cu acordeon, vioara, tambal, cu statie de amplificare si sa nu toarne un repertoriu brav. Kalinka nu lipseste, nici tangourile argentiniene. Mai auzi si ceva din slagarele bucurestene din anii ’90. BUG Mafia, de pilda. Peisajul, mass- media insa sint total diferite. Am nostalgia violentelor verbale oficiale vizavi de jurnalisti. La asta ma adaptez cel mai greu. Nu apare nici un ministru sau un sef de partid sa ia la trei pazeste un corespondent local al nu stiu carui ziar si sa il porcaie, ameninte, sa ii aminteasca dulce/taios cit de scurta e viata si ca s-ar putea sa aiba probleme daca insista. La Bucuresti se observa mai putin un lucru. Inainte ca un cameraman de la o televiziune sa fie agresat pe o sosea, bataiosul sofer a auzit din mediile oficiale cum sint bruftuluiti jurnalistii. In capul astuia, e clar ca guvernul nu numai ca nu iubeste ziaristii, dar ca nu ii tine la mare pret. Ba le face si tot felul de pocinoage. Inainte ca un patron oarecare din Constanta sa jigneasca, sa ameninte jurnalistii, sa ii loveasca, l-a auzit pe un lider al partidului de guvernamint atacind- e drept, numai verbal- jurnalisti. Pentru asemenea minti tulburi, faptul ca un om atit de puternic agreseaza jurnalisti este un fel de permis, de pasaport, ca poate si el sa agreseze, de data asta cu pumnii, un „asemenea specimen“, care isi baga nasul peste tot. Degeaba apoi oficialii ne spun ca regreta asemenea incidente. Raul e facut din clipa in care violentele verbale s-au raspindit in spatiul public. Prost exemplu.

In anul 2004, nivelul violentelor verbale va creste mult. Partidele, politicienii se vor acuza grav. Uneori pe drept, alteori pe nedrept. Violenta face parte din spatiul nostru public, mai mult ca orice. Exista prejudecata in lumea politica de azi ca un ton mai brusc, mai colorat, te face vizibil. Aude lumea de tine ca ai fi un tip dintr-o bucata, popular. Ca esti verde in gura, ca nu ai nimic sfint, ca esti breaz. Te citeaza, ride la zisele tale. Violenta verbala, vorba grea s-au incetatenit. Politetea, corectitudinea, retinerea, argumentele nu au mare succes. O agresiune, fie ea si verbala, da impresia de forta. Puterea, se stie, este miezul politicii. De unde frecventa brutalitatilor in dezbaterile publice. Si sa te tii la anul, cind fierbinteala si ameteala luptelor electorale vor atinge cote maxime. Nu prea stiu cum vor iesi jurnalistii din harmalaia asta. Intr-un climat incins, intolerant te poti astepta la orice.

Romania nu e bine cotata atunci cind e luat drept criteriu libertatea presei. Am fost trasi de mineca de mai multe organisme internationale si in 2003. Ca si in alti ani. Ne-am resemnat sa ni se spuna acest lucru fara sa ne ingrijoram, fara sa schimbam ceva. E ca o fatalitate. Nu invatam mai nimic, si sintem si mindri. Asa ne sta si bine.