Raiul cu portile inchise

Dinel Staicu isi umfla pieptul si spune ca, desi ofertele curg cu nemiluita, jucatorii sai refuza cu incapatinare sa paraseasca Universitatea. Totusi, chestiunea cu ofertele este mai delicata pentru ca, din cite se pare, singura cerere concreta a venit pe numele lui Papura, tocmai de la Toulousse. In rest, au fost doar zvonuri ca Daouda, Bundea si Rada sint curtati insistent de echipele din Bucuresti. In fotbal, o „curte insistenta“ incepe abrupt, cu o oferta financiara si nu cu intrebari de genul: „Ba, daca il conving pe patronul meu, ati fi dispusi sa-i dati drumul lui Daouda?“

Asta nu inseamna insa ca fotbalistii de baza ai Universitatii n-au valoare. Dimpotriva, multi ar face fata cu succes la orice echipa de top din Capitala, numai ca bucurestenii se cam feresc de zona Olteniei, preferind sa culeaga mari talente din alte parti, cu preturi mai accesibile.

Bucuria declarata a lui Dinel ca are fotbalisti care ii sint devotati trup si suflet vine, sa nu uitam, dupa ce cu vreo saptamina in urma personaje din „staff“-ul sau isi exprimau mirarea ca aproape toti jucatorii ofertati in vara si in aceasta iarna de Universitatea fug de rup pamintul cind aud de Craiova. Prin urmare, e greu de spus daca Dinel a mutat Raiul in Banie din moment ce multi refuza sa-l viziteze…

Una peste alta, la Universitatea nu se traieste rau, iar titularii echipei – in special ei! – nu se pot plinge de mare lucru. Probabil tocmai de aceea nici nu prea au chef sa plece, dar punem pariu cu Staicu ca si oamenii de baza de la Steaua, Dinamo si Rapid ar adopta exact aceeasi pozitie ca oltenii in cazul unor oferte interne. Asa ca ar fi indicat sa ne laudam mai putin cu conditiile extraordinare de la noi sau sa facem acest gest atunci cind meritele ne sint recunoscute, fara rezerve, de altii. Adica, atunci cind Paduret si Caramarin – ca sa dam doar doua exemple – vor veni cu ochii inchisi la Universitatea, asa cum multi fotbalisti din Romania ar fi facut prin anii ’80.