Vise pe bani buni

Doua fantasme au bintuit Romania zilele astea. Amindoua tin de instinctul de proprietate. Se zice ca secuii vor sa declare autonomia citorva judete, adica sa plece de la patria- muma. Sa aiba politie proprie, un presedinte al lor, ca si cum al nostru nu e bun. Si asa mai departe. Mai departe pina la Budapesta si chiar la Bruxelles. Acum vor sa trimita legea cu pricina la parlament. Sa vedem ce se intimpla. Nimic, va spun eu. UDMR tace ca mortu’ in papusoi, ca nu-i convine. UDMR a mers pe doua idei: 1) ca e singura forta care ii reprezinta pe maghiari si 2) sa duca politica pasilor mici, negociaza, gaseste compromisuri. Radicalii, dusi de Tokes, zic: Ajunge, vrem mai mult, revendicarile noastre sint ignorate! Si aici se vorbeste de o mafie la virful UDMR care a acaparat partidul si isi vede de afacerile ei. Se vorbeste despre lipsa de democratie interna etc. Deh, orice partid are probleme. Numai ca, de data asta, e ceva mai complicat. UDMR risca, daca o tine tot asa, sa nu intre in parlament. Electoratul acela fara fisura de 7% s-ar putea sa se dezbine, si in 2004 UDMR sa cada sub pragul de 5%. Ce se va intimpla cu o comunitate de 1,5 milioane fara reprezentare parlamentara? Nu e de joaca. Mai e si mina Budapestei. Pe scena politica ungara nu este unitate in ceea ce priveste chestiunea. Fiecare sustine alt grup al maghiarimii. Mai sint si relatiile cu Bucurestiul. In ambele capitale sint guverne de stinga. UDMR e parte a guvernarii, are un discurs pragmatic si moderat. Convine PS ungar si guvernului condus de transilvaneanul Peter Megyessy. Cum se pare ca Fidesz va reveni la putere si cum cauza maghiara poate avea un rol electoral, vom vedea destule dispute si agitatie pe tema asta. Fidesz-ului ii place sa se joace cu tema nationalista si pentru ca are nevoie de voturile dreptei conservatoare. Ca Fidesz nu iubeste cu deosebire UDMR nu e un secret. La Bucuresti totusi e clar ca intrarea in Uniunea Europeana corespunde cu largi autonomii locale, cu descentralizare administrativa, cu o regionalizare. Nu avem cum scapa. Iar anul 2007 nu e chiar asa departe cum pare. Dezbaterea publica e o necesitate, o urgenta, dar ea nu se va produce. Politicienii se tem sa nu puna gaz pe foc si sa devina nepopulari asa, peste noapte. Lumea e sperioasa si nu agreeaza deloc cuvinte ca „autonomie“, „regionalizare“ etc. Am avea ce vedea si auzi in perioada care urmeaza. Mass-media vor agita putin subiectul, vor inalta vagi stindarde patriotice, vor zgindari putin temerile oamenilor. Vor face tiraje si audiente si cam atit. Vom fi apoi absorbiti de alegeri si alte diversiuni puse la cale de staff-urile electorale.

A doua fantasma e la fel de posesiva. Cetateanul roman s-a inghesuit la agentiile LOTO ca la urna de vot. Asa a vrut el, sa isi incerce norocul. Trei milioane de dolari au fost momeala. Nu e ca la Budapesta, unde ultimul pot a fost de 20 de milioane, dar oricum. Citi emigreaza ca sa joace la loto pe sume mari? Emigreaza de saracie la capsuni, la constructii in Israel, la cersit in metroul parizian. Si la Bucuresti au fost puse in joc citeva milioane bune. Cita lume nu a visat frumos si s-a trezit la fel de saraca! Sa incasezi asa niste parale nemuncite e tot ce poti sa iti doresti de la viata. Saracia a ajuns deja o obsesie. Nu ai cum sa scapi de ea. E mai rea decit cancerul. Ne macina pina la os. Cu o visare, cu o telenovela, cu un comunicat oficial o mai ducem o vreme. Totusi, la Loto nu a mai fost isteria de altadata. Lumea si-a jucat sansa rece, a facut cozi ceasuri in sir, de credeai ca se inghesuie sa isi plateasca darile la administratia financiara. Nu, omul simplu a mers sa vada daca are noroc in viata. Daca asa, fara efort, la caterinca, fara munca, i se arata dracu’ gol, cu un plic doldora de verzisori. Nu a cistigat nimeni potul. Toata lumea e fericita. Inca o saptamina de visare. Nu e putin in saracia asta.