Ion Iliescu e o figura. De fiecare data cind il crezi mort revine mai tantos decit un balerin. Nu are nici o problema ca a nascut si a crescut imbuibatii marca PSD, ca, sustinind-o pe d-na Stanoiu, a adus justitia româna intr-un piciorus, ca multi politisti ajunsesera sa le tina infractorilor de sase, ca directori din Finante erau pusi sa umple buzunarele clientelei politice. El e senin (tare imi vine sa schimb o litera din ultimul cuvint). E dur, e sigur pe sine, turuie iritat ca-i sarac si cinstit si, dovada de tupeu maxim, declara ca poate fi omul nou pe care PSD-ul il asteapta la cirma, desi parerea multora e ca omul e mai competent ca frina. Nou-nout, asta-i Iliescu, acest vesnic superexemplu de activist comunist deghizat. Daca ar fi fost un dinozaur si apele ar fi acoperit Pamintul, cu siguranta s-ar fi metamorfozat intr-o caracatita cu singe albastru si pedigriu. A inceput cu executia sotilor Ceausescu si ar fi trebuit sa sfirseasca o data cu eliberarea lui Miron Cozma. E prea mult pentru un sfirsit de viata de om, fie acesta si politic. Daca mai vine o data in fruntea PSD la guvernare, chiar ne asteapta Congo.
Am avut pentru o clipa senzatia ca Partidul va cauta sa se lepede de vechile metehne si se va restructura. Dar clipa a ramas numai o blasfemie pe sticla pentru ca nr. 001 a lichidat ferm, deocamdata, tentativele de a iesi „ideologic“ din front, urmind ca pucistii de mucava sa fie amendati pe parcurs. Nu uita si nu iarta Ion Iliescu. In aceste conditii, fara un ajutor extern, PSD, intr-un viitor nu prea indepartat, isi va gasi un loc la marginea tablei de sah a politicii românesti. Ajutorul extern poate veni din doua locuri, fie de la Bunul Dumnezeu, fie de la actuala guvernare. Dar daca Bunul Dumnezeu are cu totul alte probleme, oamenii de la putere pot pompa involuntar viagra in trupul opozitiei. Si tare imi e teama ca, deocamdata, dau virtos la manivela.
Membrii guvernului dau declaratii, fiecare dupa pofta inimii, de parca acesti oameni nu s-ar fi intilnit niciodata, nici macar in statia de tramvai. Creste TVA-ul, nu creste TVA-ul, dam toti declaratii de avere, nu dam toti declaratii de avere… Deocamdata, ei se comporta dupa obiceiul Vestului Salbatic in care orice gospodar intii trage si numai dupa aceea intreaba curios: cine e?
Mai mult, actiunile care au repercusiuni asupra bugetului par insuficient gindite si nu sint bine comunicate. „Asa am promis in campania electorala“ nu e o explicatie temeinica.
Intreaba laolalta analisti si specialisti daca reducerea impozitului pe venit si pe profit si recalcularea pensiilor nu ne vor face mai mult rau decit bine. Raspunsul pe care ar trebui sa il dea cu multa fermitate guvernul Tariceanu, cu un singur glas, ar trebui sa fie: veti trai mai bine. Apoi fiecare voce, pe domeniul de activitate al posesorului, sa spuna si de ce. Pierderile prin diminuarea impozitelor si prin recalcularea pensiilor pot fi compensate printr-o mai buna colectare a datoriilor catre buget, prin stoparea evaziunii fiscale, prin renuntarea la rambursarile ilegale de TVA si prin cheltuirea legala a banului public. Aici sint zeci de mii de miliarde. Ajungem astfel la respectarea legii, la functionarea Justitiei si la stirpirea coruptiei. Daca exista vointa politica, pe termen mediu, rezultatele pot fi spectaculoase, dar trebuie ca toti sa fie tratati egal. Astfel lucrurile devin simple, desi… nu produc miliardari peste noapte. Cind românii vor vedea ca banii lor nu se vor mai scurge in tot soiul de buzunare de spaga si clientela politica poate vor fi mai dornici sa contribuie la bugetul de stat, intelegind ca astfel isi imbunatatesc propria viata.
Decenta, cinste si corectitudine si nu il veti transforma pe Ion Iliescu in amantul fatal.
