Priveam miercuri, la televizor, ultimul act din prima liga româneasca si nu pentru ca m-ar fi interesat cine taie tortul, ci, pur si simplu, de amorul artei. Spun asta pentru ca absenta Universitatii din „A“ m-a lasat fara cuvinte. In suferinta. Sincer, nici rezultatele nu m-au interesat. De ce? Pentru ca intreg sezonul a fost o piesa de teatru, de prost gust, jucata de prea multi ani. Cu Bucurestiul la timona, cu Sandel si Mitica in juriu, Divizia A a capatat alta definitie: „intrecere sportiva comandata de bani si interese (in care Steaua, Dinamo si Rapid se bat la titlu an de an), cu arbitraje de toata jena si cu provincia «martora la caratul apei»“.
Rezultatele s-au vazut la echipa nationala, dar nimeni nu a incercat sa ia masuri, preferând sa mearga pe principiul „las-o, ma, ca merge asa“. Cine sunt vinovatii? Pai, Gigeii, Georgeii, Jeneii si restul scenaristilor din FRF, care au permis patronilor de cluburi sa motiveze financiar alte echipe, delegarile masluite, blaturile si restul ingredientelor, mai ceva ca inainte de revolutie. Apogeul trucajelor a fost consemnat in acest sezon, când cele trei mari puteri au avut prea multe sincope, dar au iesit, ca de fiecare data, cu aura deasupra capului. In opinia mea, daca ar fi fost un campionat corect, nu ar fi prins nici o cupa europeana la cât au gâfâit.
Cel mai bun exemplu de trucaj s-a petrecut in ultima runda, când Steaua a fost singura pe teren la Vaslui, dar, ca sa fie convinsa ca nu-i ia nimeni desertul, a umblat cu zaharelul si la Petrosani, delegându-l pe „preacorectul“ Helesteanu sa ajute Jiul. Corectitudinea acestuia, iesita din comun, a salvat onoarea Stelei si banii lui Jiji. Pai, federatia nu a calculat totul? Practic, FRF a impartit cadourile, impacând si capra, si varza, si gradina(mo), prostind in fata toata lumea. Asa a fost si asa va fi si de acum incolo, indiferent cât de mult vor investi echipele din provincie, pentru ca ora exacta se da in Bucuresti. Acolo se decide totul, codasii, cam-pionii…
