Apreciez foarte mult comentariile cititorilor mei si caut mereu sa tin cont de continutul lor. De curând, dupa un articol in care imi exprimam teama ca bâlbâielile si certurile continue, uneori cu iz de mahala, ale actualei puteri ar putea duce la situatia catastrofala a revenirii PSD la putere, un cititor imi reproseaza ca nu mai inteleg nimic din politica româneasca din moment ce critic PSD si ca articolul meu e pura propaganda politica. (Curios, in numarul precedent al Gazetei, un alt comentator, cu dreptul legitim la exprimarea propriilor opinii, criticase actuala putere si o laudase pe precedenta; acesta n-a mai fost considerat mesaj politic). Dar, deoarece respectivul cititor mi se adresa la persoana a doua singular, iar limbajul era aproape de vecinatatea insultei, mi-am dat seama ca respectivul cititor imi este superior, si am hotarât sa analizez cu mai multa atentie afirmatia Domniei sale.
Intr-adevar, n-am inteles multe din politica PSD, indiferent de titulatura sub care s-a prezentat de când, dupa Revolutie, si-a schimbat vechiul nume.
N-am inteles de ce, pentru a transforma o anumita persoana in erou si salvator national, a trebuit asasinati Ceausestii si atâtia nevinovati in zilele Revolutiei.
N-am inteles masurile imediate pentru câstigarea popularitatii, si care s-au dovedit profund gresite. Micsorarea vârstei de pensionare, prin scaderea numarului celor angajati in activitati productive, a facut ca acesti pensionari sa aiba acum o pensie de mizerie. Inapoierea pamânturilor taranilor, activitate necesara, dar prost gândita, a dus la distrugerea multor cladiri, a sistemelor de irigatii, a perdelelor de protectie; totul ca taranii sa spuna „ixulescu“ ne-a dat pamântul si sa devina astfel, alaturi de pensionari, votanti fideli ai partidului. N-am inteles de ce s-a trecut imediat la saptamâna de lucru de cinci zile, ca si când prin moartea lui Ceausescu a crescut brusc productivitatea muncii. N-am inteles de ce fondurile valutare existente au fost utilizate pentru achizitionarea unor bunuri casnice, atât de dorite de oameni, in loc sa fie utilizate pentru investitii. N-am inteles de ce fondurile sociale ale populatiei au fost atribuite unor institutii conduse de oameni alesi si cu consilii de administratie platite generos; toti acestia au devenit mari bogatasi, iar noi am ramas saraci.
N-am fost consultati nici asupra politicii acestor SIF-uri, nici asupra alegerii conducerii. Eu, in 14 ani, cu trei certificate, am primit in total trei – patru milioane. N-am inteles de ce s-a intârziat atât cu privatizarea, iar cele realizate sunt aproape in totalitate dubioase. Desi in sectorul privat salariile sunt mult mai mari, iar contributia la buget substantiala, n-am inteles de ce s-au mentinut intreprinderi de stat neproductive si cu mari datorii. N-am inteles de ce, daca avem un deficit de forta de munca in raport cu pensionarii, am alungat cu bâte si târnacoape 2.000.000 de oameni peste hotare.
N-am inteles de ce PSD cere actualei puteri, e drept, cam paralitica si incurcata de cele patru picioare ale ei, sa realizeze in 500 de zile ceea ce el n-a facut in 12 ani. E drept, o realizare deosebita a celor 12 ani de guvernare, si in special in ultimii patru, este ridicarea hotiei la rang de virtute si coborârea virtutii la rang de cretinism. Evident, exemplul lor a fost repede urmat si de membrii altor formatiuni politice, ca n-or fi prosti sa-i lase pe altii sa se imbogateasca, iar ei nu.
N-am inteles nici activitatea noii puteri, care pe lânga anemia ei cronica, nu se remarca nici printr-un exces de inteligenta si pragmatism.
Nici n-as fi avut senzatia ca s-ar fi realizat ceva in ultimul timp, daca n-as fi analizat reactiile PSD, care prezinta mereu motiuni de cenzura si doreste alegeri anticipate, pe care spera sa le câstige; vorba aceea „vrabia fregate viseaza“. Consumul excesiv de dosare pentru lideri importanti, de deconspirari cu adevarat mai serioase ale colaboratorilor securitatii dauneaza grav sanatatii unora. Iar intentia de a crea o comisie de control al averilor care sa nu fie subordonata parlamentului, cum doreau unii, ar fi o adevarata catastrofa. Se opineaza ca legea avuta in vedere e mai rea decât cea de pe vremea lui Ceausescu; normal, caci si escrocii de acum sunt mai rai ca aceia de atunci. Desi unii sunt aceiasi.
In ceea ce priveste fregatele, am fost lamuriti. Comisia de Aparare a Parlamentului ne-a convins ca trebuie sa multumim precedentului guvern ca le-am platit numai de trei ori mai scump, ca fregatele sunt foarte bune, numai ca am avut nevoie de niste termopane, care s-au cumparat din China.
Si, in fond, spun unii, ce conteaza sapte milioane de lire pe lânga banii pe care Tariceanu i-a cheltuit cu fluturasii. Pe lânga faptul ca acest lucru e o tâmpenie incorecta, nici macar nu este originala, fiind copiata dupa afacerea cu albumul „Eterna si fascinanta Românie“ sau cu icoana Maicii Domnului, cu PSD inscriptionat pe spate, distribuita la Cluj.
