O scurta calatorie cu masina intre Craiova si Sibiu, insotita de ascultarea unei selectii de muzica rock eclectic se poate transforma intr-o oscilatie extrema pentru ochi, dar si pentru ureche. Caci universul rock al zilelor noastre pare a avea multe afinitati cu peisajul arhitectonic al oraselor românesti.
Plecarea matinala din Craiova trebuie inveselita cu sunetele comerciale ale deja celebrei formatii de rock alternativ Evanescence. Fiind la origine o trupa crestina, melodiile lor simple insotite de agresivitatea chitarelor inspira curaj si optimism. Curajul e necesar pentru o executie precisa a baletului printre carutele si camioanele gradinarilor din Dragasani. Dar si pentru evitarea calma a magarilor care circula suveran pe ingusta sosea, conducând cu o inconstienta viteza. Pe de alta parte, infuzia de optimism face suportabil sirul neintrerupt de case pipernicite si nevaruite.
O data intrati in tinutul vâlcenilor, atmosfera se schimba. Fericita priveliste a manastirilor brâncovenesti, cu arcuirile lor elegante si bogat decorate, este placut completata de amplele acorduri ale unei formatii de metal gothic, On Thorns I Lay. Viorile melancolice, vocile guturale intrerupte de cristalul unui cânt de soprana nasc un amestec atragator de salbaticie aspra si rafinament atât de specific nordului Olteniei.
Traversam Valea Oltului in ritmurile glorioase de rock-simfonic ale scandinavilor de la Nightwish. La un moment dat, ca si in cântec, undeva, peste dealuri departe, inca un cal isi da viata in razboiul cu dusmanii moderni ai cabalinelor: automobilele. Si masina urâta, si animalul elegant stau prabusiti intr-un sant pe marginea soselei. Tirul avea sa fie rapid indepartat din zona, insa si la intoarcere, dupa patru ore, un cal frumos, dar mort, zacea cu eleganta pe marginea drumului ce leaga lumea de viitoarea capitala culturala a Europei, Sibiul.
Micuta cetate este astazi o bijuterie. Restaurate in intregime, stradutele medievale si cladirile baroce transforma orice plimbare intr-un regal vizual. Extrem de variata, arhitectura sibiana trece fara complexe de la goticul impresionant al Bisericii Evanghelice la stilul Art Nouveau al primariei. Piata Huet si podul minciunilor, portalul Palatului Brukenthal si ochii mansardati ai orasului, toate intregesc aerul de poveste ce poate fi minunat implinit de complexitatea muzicala creata de maestrii formatiei Lacrimosa. Interpretarea fara greseala a acestora rimeaza perfect cu neobisnuita curatenie a stradutelor sibiene care vor gazdui in anul ce vine o multime de festivaluri: Festivalul international Enescu, Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, deja clasicul Festival de jazz, TIFF-ul care paraseste pentru un an Clujul, Festivalul international de arta lirica… Multe alte evenimente vor transforma pentru un an orasul intr-un imens creuzet cultural in care ne vom putea topi si noi, oltenii, dupa o calatorie de numai trei ore.
Spre seara, revenirea in Craiova este trista: sunt triste prea numeroasele blocuri, sunt triste cladirile vechi scorojite, trist este si cortul de circ al unei anume marci auto, instalat ca un furuncul in preajma teatrului. Nu-i chip de vreo muzica potrivita tristetii acestui oras. Lânga Minerva, la marginea gropilor adânc sapate in principala artera a Baniei, câtiva muncitori privesc cu lehamite in lungul strazii. Deodata, unul cu pieptul ars de soare apuca o vioara ca picata din cer si incinge lautareste o sârba olteneasca. Prin molozul trecutului, speranta incepe din nou sa joace.
