Când am vazut prima oara la TV reclama cu omul acela caruia i-au pus o picatura de lipici pe fiecare pantof si l-au fixat de tavan, nu mi-a venit sa cred. Dar când am vazut cu ochii mei o astfel de realizare m-am convins.
In sala aia imensa erau o multime de oameni lipiti de tavan, care stateau linistiti cu capul in jos. La o masa, oficialitatile numarau, pentru decontare, tuburile de Loctite folosite, procurate de la o firma agreata, fara licitatie. Am vrut sa ma lamuresc si eu de ce stateau oamenii aceia ca niste lilieci. Remarcând impotenta mea fizica, intelectuala si politica, oficialii mi-au raspuns cu multa amabilitate. Indicând primul grup de atârnati, am intrebat ce-i cu ei. Mi-au raspuns ca sunt politicieni si au fost atârnati astfel ca sa le vina mintea la cap; deci mintea lor se afla in pozitia opusa capului. Si cum ii dezlipiti?, am intrebat. Mi-au raspuns ca nu se pot dezlipi; sunt dezlegati la siret si cad.
– Tu ce-ai facut, il intreb pe unul.
– Unii colegi din partid l-au criticat pe sef si la excluderea lor nu ne-am exprimat convingator indignarea. Acum stim ca un partid trebuie sa manifeste unitate de granit in jurul conducatorului iubit.
Toti politicienii si-au recunoscut greselile si li s-au desfacut sireturile. La iesire, ziaristii si televiziunile.
– Dumneavoastra sunteti politicienii cazuti in cap?
– Voi n-aveti alta treaba decât sa inventati. Cum poti cadea in ceva ce nu ai.
Intr-alta parte, un grup galagios. Cer lamuriri.
– Sunt intelectuali.
– Si ce-au facut?
– Tocmai, ca nu fac nimic. Nu vor sa coboare, vor sa intoarcem sala cu 180 de grade pentru ca tavanul sa devina podea. Da-i coborâm simplu. Le marim salariul si le asiguram niste contracte cu statul.
In alta parte a tavanului, intr-o zona foarte inalta, alt grup compact.
– Sunt informatorii. Au ajuns acolo suindu-se pe dosare. Cu cât dosarul e mai gros cu atât ajungi mai sus. Asa-i la noi.
Am observat in alt loc un grup masiv, lipiti strâns intre ei, astfel incât sa nu le poti vedea fata. La intrebarea mea muta mi se raspunde imediat:
– Sunt fostii securisti care sunt acum in SRI; se temeau de noul sef; de aceea se ascundeau asa. Dar acum nu mai au nici o teama. Vor cobori curând.
Intr-un colt ferit de curent si de Vânturi se aflau cei sub urmarire penala.
– Tu ce-ai facut?
– Am furat 20 de milioane de euro. Dar regret. Regretul meu e de doua milioane de euro.
– Atunci nu prezinti un pericol social. Poti sa te dezlegi la sireturi. Dar tu?
– Eu am violat cinci fetite si am omorât trei babe dupa ce le-am violat. Dar nu suport regimul de detentie. Vreau consult medical. Dar nu pe Ciomu, ca-mi distruge obiectul muncii.
Comisia medicala il consulta si observa ca are doua tumori consistente la ambele buzunare.
– Daca iti extragem tumorile vom constata ca nu reprezinti un pericol social.
Intr-un colt, un prapadit rufos, cu gumari in picioare.
– Tu ce-ai facut?
– Am furat o pâine.
– Tu reprezinti cu adevarat un pericol social.
Aflând ca vine in inspectie o delegatie straina, i-au dat drumul si lui.
Pe tavan, in locul ocupat de prezumtivii infractori, a aparut, constituit din pantofi Guci, cuvântul N.U.P. Punctele de despartire erau realizate de cei doi gumari.
– Dar unde sunt papucii de altadata?
