Scriu din nou despre acest subiect, desi am mai plictisit cititorii Gazetei de Sud de câteva ori pe aceasta tema. Motivul este conjunctural, ca de fiecare data: dl. Mircea Geoana, presedintele Partidului Social Democrat, a afirmat sâmbata ca „si noi am manipulat sondajele in perioada cât am fost la guvernare“.
Toata presa s-a inflamat imediat. Televiziunile, radiourile au inceput inca de sâmbata, presa scrisa a iesit cu subiectul pe prima pagina abia luni (aceasta este de fapt diferenta fundamentala dintre presa scrisa si cea audiovizuala: presa scrisa e mult mai lenta, dar mai profunda si mai completa).
Tema e veche. Când scad in aprecierea publicului, politicienii din toate colturile lumii acuza institutele de sondare a opiniei publice. Partidele aflate sub pragul electoral spun totdeauna ca institutele sunt conduse de snapani, securisti sau incompetenti – cum spunea dl. Cozmin Gusa acum câteva saptamâni. Politicienii in scadere isi trimit oamenii la institute sa-i innebuneasca pe cercetatori cu intrebari despre esantion, modul de punere a intrebarilor, perioada de cercetare si câte in luna si-n stele. Am trait si eu aceste situatii, iar uneori le-am povestit cititorilor Gazetei de Sud.
Nu mai insist pe tema seriozitatii cercetatorilor din România. Cercetarea de audienta a presei scrise, radioului si televiziunii, de care depind sute de milioane de euro, se efectueaza in România la cel mai inalt nivel profesional. Institutele de cercetare din România sunt mereu date exemplu international pentru felul in care – cu bani foarte putini – reusesc sa mentina calitatea masurarii. Cercetarile de marketing, care analizeaza preferintele cumparatorilor pentru diferite produse si servicii – la fel. Singurele care au probleme sunt cercetarile politice. Unele institute de cercetare de prim rang din România (GfK – germana, Daedalus – româneasca, Mercury – irlandeza, MEMRB – greaca) au decis sa nu faca sondaje pe teme politice, pentru acel motiv simplu si cunoscut de toti cercetatorii: ele aduc 1% din venituri si creeaza 99% din necazuri.
Altii insa (IMAS, CSOP, MetroMedia Transilvania, CURS, Gallup) fac cercetari pe teme politice si o incaseaza periodic, individual sau in grup. Câte un client schimba datele si le da publicitatii deformate si atunci apuca-te, domnule, si da dezmintiri, comunica datele reale, participa la emisiuni, da interviuri sa lamuresti lumea ca persoana care a schimbat datele e clientul si nu institutul. Asa s-a intâmplat asta-toamna cu Gallup – poate cel mai cunoscut institut din lume – si o stimabila doamna analista care a schimbat câte ceva, pe ici, pe colo, care nu se potrivea cu ideile Domniei sale.
Altii – mai isteti – contracteaza lucrarile, vad rezultatele, dar publica numai ce le convine, adaugând „pe surse“, cum se spune acum la bârfa din mediile jurnalistice, ca de fapt situatia e cea care rezulta dintr-un sondaj mai vechi. Asa s-a intâmplat cu echipa de campanie a d-lui Mircea Geoana – candidat la Primaria Capitalei, impotriva lui Traian Basescu, in primavara anului 2004. Primul sondaj ii dadea pe cei doi la egalitate – sondaj efectuat in aprilie 2004, inainte de inceperea cursei electorale. Acesta a fost publicat cu mare tam-tam de echipa de campanie – care de obicei nu este alcatuita din membri de partid, ci din consultanti independenti. Al doilea sondaj, efectuat in prima saptamâna de campanie, dadea deja o diferenta de 15 puncte intre Basescu si Geoana, evident in favoarea lui Basescu. Raportul de cercetare facea niste recomandari privind modul de derulare a campaniei (care incepuse foarte prost pentru Mircea Geoana), dar echipa de campanie l-a ignorat si nu l-a publicat. Al treilea sondaj efectuat la mijlocul campaniei, deci cu doua saptamâni inaintea zilei de votare, arata clar ca Traian Basescu câstiga din primul tur. Nici acest sondaj nu a fost publicat, desi echipa de campanie si conducerea partidului il cunosteau. Imi permit sa povestesc aceste lucruri pentru ca ele au devenit publice.
Cei din echipa de campanie Mircea Geoana au manipulat publicul? Nu, pentru ca publicul era deja informat de echipa lui Traian Basescu (constituita tot din consultanti independenti) ca Basescu se detasa de Mircea Geoana. Cei din echipa de campanie au facut ceva imoral? Nu, pentru ca au platit cercetarea. Doar nu au publicat datele care nu le conveneau. De ce nu le-au publicat? Pentru ca toata lumea ar fi spus ca este o echipa de campanie de tot râsul daca au luat un candidat la egalitate cu celalalt si l-au dus la 30 de puncte handicap. Si pentru ca acei consultanti independenti si bine platiti (am aflat mai apoi cu totii ca Dinu Patriciu platea de fapt) credeau – probabil mai cred si acum – ca sondajele schimba optiunea publicului.
Ce am spus mai sus este numai o parte a povestii. Publicul nu voteaza dupa sondaje. Un partid nu are cum sa manipuleze sondajele, pentru ca institutele serioase nu se preteaza la mizerii. Un politician poate sa inventeze sondaje – cum face de amar de ani un senator mioritic. Un politician poate sa inventeze firme de cercetare – cum au facut multi, la noi, in America, Europa, Japonia si Rusia. Peste tot. Un politician poate sa spuna ca sondajele sunt manipulate. E liber sa o spuna. Dar nu este adevarat. Un politician poate sa spuna ca el este in realitate mai important decât il arata sondajele.
O fi.
La el acasa.
Publicul se exprima prin sondaje. Daca iti spune ca ai scazut, tu ai o problema, nu publicul si nici cercetatorii.
